De ce nu s-a găsit încă un remediu pentru cancer? Dr. Paul Toma - medic oncolog
Doresc sa aflu mai multe detalii
Podcastul medical ”Anatomia lui GRAL”
#ep. 1 - De ce nu s-a găsit încă un remediu pentru cancer?
Dr. Paula Toma, medic oncolog, la spitalul de oncologie, Spitalul OncoFort ne vorbește despre:
- abilitatea unui medic oncolog și relația acestuia cu pacientul oncologic (click aici!)
- de ce nu s-a găsit încă un remediu pentru cancer? (click aici!)
- puțini români fac screening, de ce? (click aici!)
- sfaturi pentru pacienții cu neoplazii și aparținătorii acestora
- teste de screening și testele genetice oncologice
Vrei ca medicii să răspundă și la alte întrebări sau să dezbată și alte subiecte medicale din sfera oncologiei? Scrie-ne în formularul de mai jos tema dorită (sau într-un comentariu pe Youtube)!
Moderator: Astăzi vom discuta un subiect destul de sensibil și anume “De ce nu s-a găsit un tratament pentru afecțiunea cancer. La această întrebare ne va răspunde specialistul în oncologie medicală Dr. Paula Toma.
Bună ziua doamna doctor, și vă mulțumesc că participați la podcastul Anatomia lui GRAL.
Abilitatea unui medic oncolog și relația acestuia cu pacientul oncologic
Doamna doctor, înainte de a răspunde la această sensibilă și mare întrebare care este pe buzele tuturor pacienților oncologici, spuneți-ne care este principala abilitate pe care un medic trebuie să o aibă, mai ales în această sfera oncologică.
Dr. Paula Toma: Bună ziua, mulțumesc că m-ați invitat la acest podcast. Da, e o întrebare foarte bună pentru că din ce în ce mai mult în ultima vreme aud pacienți care se plâng că nu au fost ascultați. Poate cea mai mare abilitate pe care un medic oncolog trebuie să o aibă este calitatea de a putea să asculte un pacient, pentru că ascultându-l își poate da seama atât despre simptomele pe care le reclamă pacientul la începutul prezentării, cât și despre istoricul bolii, cât și poate despre cauzele care au dus la declanșarea bolii lui. Dar mai mult decât atât, relația cu pacientul, atât pentru consultația pe care o desfășoară la momentul când pacientul intră în cabinet cât și pentru mai târziu, trebuie să fie una extrem de puternică.
Moderator: Așadar relația dintre medic și pacientul oncologic este o relație strânsă.
Dr. Paula Toma: Ideal așa ar trebui să fie, una foarte strânsă. Fiecare medic oncolog ar trebui să își înțeleagă pacientul atât prin prisma afecțiunii cât și prin situațiile emoționale și sociale prin care trece și să-l sprijine pe tot acest parcurs. Este foarte greu, pentru că este consumator de timp și este consumator de energie. Aceste lucruri nu pot fi duse la bun sfârșit doar de medic în sine, mai avem nevoie de o echipa multidisciplinară în jurul lui, care să îl ajute și pe el și pe pacient să îi asigure o calitate a vieții cât mai bună din toate punctele de vedere. Din acest motiv avem nevoie neapărat de psiholog, avem nevoie de asistente foarte bune care să îngrijească pacientul atât în timpul tratamentului cât și atunci când acesta suferă diferite reacții adverse sau secundare care se pot întâmpla în timpul tratamentului sau acasă.
De ce nu s-a găsit încă un remediu pentru cancer?
Moderator: De ce încă nu am găsit un tratament pentru această afecțiune?
Dr. Paula Toma: Unul dintre neoplaziile care pot fi diagnosticate din timp este cancerul de col uterin, care este declanșat de cele mai multe ori de infecția cu HPV, sunt mai multe tulpini care pot determina apariția HPV-ului. Această infecție poate fi determinată cu un test screening efectuat acasă. Această infecție nu produce apariția unei tumori foarte repede, dar tocmai din acest motiv este bine să știm dacă avem infecție cu HPV, pentru că în felul acesta putem să mergem la examinări ginecologice mai frecvent și putem să diagnosticăm eventual o apariție a cancerului în stadii extrem de incipiente care poate fi, spuneam, tratată în stadii curative.
Puțini români fac screening, de ce?
Moderator: În România statisticile arată că de cele mai multe ori oamenii nu vin anual la testare, nu fac screening. Aveți idee de ce se întâmpla lucrul asta?
Dr. Paula Toma: Parțial da. De regule, până acum la noi nu a funcționat această cultură a consultului medical periodic și nici nu am fost obligați în virtutea vreunei legislații să o facem, așa cum se întâmpla în alte țări. Pe de altă parte, avem unele lipsuri și legate de organizarea acestor teste de screening la nivelul medicului de familie, care nu poate, la momentul acesta, să recomande tot ceea ce ar trebui pentru a fi făcut un test screening așa cum ar trebui. Fiecare dintre noi ar trebui să fie conștient că aceste test de screening îi poate salva viață.
Moderator: În cazul în care ar trebui să recomandați unui tânăr sau unei tinere care și-a început acum viață de familie, ați consideră că este o cutumă bună, un obicei bun să vină să se testeze periodic, el cxa soț și ea că soție, și eventual să-și educe copii în această direcție?
Dr. Paula Toma: Absolut, întemeierea unei familii este un lucru extrem de responsabil și trebuie să înțelegem că de fiecare dintre noi, părinții, depinde și viitorul copiilor. Din acest motiv, da, absolut, e bine că împreuna să meargă la teste screening, la teste de evaluare ale potențialelor infecții sau a potențialelor boli pe care pot să le aibă sau nu la momentul acela și dacă se identifica vreun eventual risc, să meargă și să monitorizeze boală sau infecția de care suferă pentru a putea trata în mod eficient.
Moderator: Diagnosticul acesta de cancer este sensibil, și vine cu multă durere și tensiune și drama. Cum și de unde va extrageți energia în viața de zi cu zi, pentru că dvs. Sunteți medic oncolog și vă întâlniți deseori cu pacienți care trec prin aceste suferințe. Cum reușiți?
Dr. Paula Toma: Îmi da putere energia pe care o văd la pacienții mei. Într-adevăr, multora dintre ei diagnosticul le schimbă destul de mult viață, îi schimbă că oameni, îi schimbă că mentalitate, însă sunt din ei o parte care sunt destul de puternici, care găsesc energia de a merge mai departe și de a spune “mie nu o să mi se întâmple nimic rău, eu voi lupta până la capăt și voi fi bine. Ei îmi dau această energie și această forță de a încerca să schimb și mentalitatea altor pacienți în acest sens. Pe de altă parte am multe cazuri de pacienți pe care i-am tratat acum aproape 10 ani și care sunt foarte bine și care îmi trimit salutări de unde se află și îmi trimit și alți pacienți. Asta cred că este cel mai bun feedback pentru mine și pentru echipa din care fac parte, că aici la Gral se întâmpla lucruri bune și că putem să le oferim o șansă și un viitor pacienților oncologici.
Sfaturi pentru pacienții cu neoplazii și aparținătorii acestora
Moderator: Mă bucur foarte mult. Spuneți-mi va rog, în cazul unui pacient care s-a săturat să lupte, consideră că tratamentele sunt destul de nocive, le provoacă dureri, le cade părul și de cele mai multe ori, noi femeile, considerăm că această podoabă capilară este importantă și când vedem că efectiv ne cade și nu mai știm cum să gestionăm lucrurile…au fost pacienți pe care i-am întâlnit și au spus că ei vor să renunțe. Ce ați spune unui astfel de pacient?
Dr. Paula Toma: Într-adevăr, avem și această categorie de pacienți și sunt situații și situații. Sunt situații când, așa cum spuneați, căderea părului este pe o perioada limitată de timp și trebuie să le explicăm oamenilor că această va fi o perioada pasageră și o perioada pe care noi le vom recomandă să o șteargă din memorie, pentru că dincolo de ea există lumina, există speranță. Sunt însa și situații pentru care știm din start că tratamentul lor va dura poate pentru toată viața, și poate nici starea lor biologică nu mai este una foarte bună. Aici trebuie să avem discernământul și puterea de a înțelege pacientul, și o și facem. Până la urmă este dreptul pacientului să decidă asupra a ce i se întâmpla. Rostul și menirea fiecărui medic este să asiste pacientul în tratamentul și în decizia pe care acesta o ia în deplină cunoștință de cauză. Este important să îl ajutăm să treacă prin tot ce înseamnă efectele secundare sau complicațiile cancerului, simptomatologie cât mai tolerabilă și cât mai redusă.
Moderator: Dacă ar fi să vă raportați un pic la aparținători, la familia pacientului oncologice, ce recomandari, ce sfaturi le-ați da acestora că să poată să fie și un sprijin pentru pacient și să-i ajute inclusiv pe ei, că și pentru aparțînători este o povara, practic, că cel drag suferă.
Dr. Paula Toma: Da, de cele mai multe ori așa se întâmpla. Cam toți pacienții vin cu familia la consultație, vin cu familia la tratament, de multe ori familia e mai împăcată de diagnostic, de ideea de boală neoplazică decât pacientul în sine. Se întâmpla o mulțime de modificări comportamentale, familia trebuie să își abandoneze muncă, trebuie să aloce mult timp în îngrijirea pacientului oncologic. Sfatul meu pentru ei este să încerce să-și drămuiască energia și resursele, pentru a putea face față pe termen lung acestor provocări. Este important pentru toată lumea să știe că medicul poate să-i ajute dar că trebuie să comunice medicului toate dificultățile prin care pacientul trece, pentru a beneficia de cel mai bun ajutor. Și nu în ultimul rând, i-aș ruga pe aparținători să înțeleagă pacientul. Sunt multe cazuri în care familia își dorește foarte mult că pacientul să trăiască, dar își dorește dincolo de orice rațiune și dincolo de orice posibilitate terapeutică, și uneori împing și forțează pacienții să facă tratamente pe care ei nu le pot tolera sau nu le pot duce din punct de vedere fizic sau psihic. Este o presiune în plus pe care o pun asupra pacientului, și nu le face bine. Pacienții cumva se găsesc puși între ciocan și nicovală, între dorința lor poate de a abandona un tratament mult prea toxic și dorința familiei, la care ei nu pot să renunțe din simțul datoriei.
Moderator: Schimbăm un pic registrul, și mergem un pic într-un registru ușor mai personal. Dacă am pași acum în dormitorul dumneavoastră, ce am găsi pe noptieră.
Dr. Paula Toma: Pe noptieră am laptopul și telefonul
Moderator: Exact ce nu trebuie.
Dr. Paula Toma: Exact ce nu trebuie, da. Nu e bine să stai nici cu laptopul nici cu telefonul lângă cap, dar, din păcate, timpul nu-mi permite să citesc atunci când sunt, să zicem, în activitate. Lucrul acesta îl pot face doar în concedii din păcate, și atunci devorez într-adevăr literatură. În restul timpului, tot ce îmi pot permite este să mă informez, să stau legată de informațiile care se publică mereu pe site-urile noastre de specialitate, pentru că oncologia este domeniul în care informația și progresul științific au cea mai mare dezvoltare. Asta este un lucru foarte bun, însa, din punct de vedere al nivelului de informare și al timpului de informare pe care trebuie să îl alocăm fiecare dintre noi oncologii este foarte mare, pentru că informația trebuie în primul rând acumulată, digerată și apoi aplicată. Lucrurile astea iți iau timp și, că să poți trata un pacient cu rezultate cât mai bune, trebuie să fii întotdeauna pus la curent, updatat, cum spunem noi, cu ultimele informații. Acest lucru este cel pe care pacienții noștri îl apreciază foarte mult la noi la GRAL, suntem întotdeauna conectați cu ceea ce se publică, cu ceea ce se face în afară, avem colegi în afară cu care colaborăm și cu care împărtășim experiența și cerem consultații atunci când credem că situațiile ne depășesc sau avem dubii dacă știm să tratăm cel mai bine un pacient, și în felul asta reușim să clădim o echipă și să avem o abordare cât mai bună și în folosul pacientului.
Moderator: Va sună telefonul în vacanță?
Dr. Paula Toma: Oh, da.
Moderator: Va sună pacienții, așa este?
Dr. Paula Toma: Da.
Moderator: Atunci să înțeleg că un medic oncolog nu prea are timp personal. Cum gestionați activitatea profesională cu cea personală?
Dr. Paula Toma: Eu sunt dintre medicii care și-au pus la dispoziție telefonul pentru pacienți, la orice ora din zi și din noapte, pentru că mi se pare că pacientul, atunci când are nevoie de a fi asistat în anumite situații, trebuie să găsească un sprijin. Da, răspund la telefon și în concediu, răspund la telefon și noaptea, pentru că atunci pacientul are nevoie de un sfat. Și dacă eu am reușit să-i dau informația de care el a avut nevoie pentru a trece peste o situație de criză, cred că mi-am îndeplinit misiunea.
Moderator: În scoală, de ce anume, sau care este talentul pentru care profesorii va lăudau? Sau să trec în registrul celălalt, care este năzbâtia pentru care va certau?
Dr. Paula Toma: N-am fost un copil talentat, nu sunt o persoană talentată, dar am fost o persoană năzbâtioasă. Am făcut o mulțime de prostioare și acasă, și la scoală, și dacă e să-mi amintesc niște lucruri mai puțin elegante, ar fi faptul că jucăm fotbal cu băieții în niște pantofi cu toculeț, pe care am reușit să-i și rup. Mi-am rupt și ciorapii, și tocul de la pantofi, și am ajuns acasă puțin cam “ruptă”, și toată lumea se întreba ce am pățit. Nu am pățit nimic, doar am jucat fotbal în pauză.
Teste de screening și testele genetice oncologice
Moderator: Să facem o mică concluzie a discuției noastre! Așadar, pacienții ar trebui în mod normal să facă un screening periodic pentru a vedea care este stare lor de sănătate sau chiar patologia, iar acest lucru îl pot face prin teste, ați spus. Le putem repetă…variantele de teste pe care aceștia le au la dispoziție pentru screening?
Dr. Paula Toma: Fiecare putem să facem teste screening, cum spuneam, fie acasă fie la medic. Testele de screening care pot fi făcute acasă sunt cele destinate detecției sângerărilor în scaun. Aceste sângerări în scaun pot să pună în evidență existența unui cancer colorectal. E bine să facem acel test atunci când știm că există un risc crescut și asta o putem află doar de la medic. Dacă am fost la un medic genetician, care, luând în considerare tot istoricul nostru familial, consideră sau apreciază că avem un risc de a dezvoltă acest tip de cancer colorectal, atunci e bine că periodic să avem acest tip de test screening. Dacă el devine pozitiv, trebuie să mergem mai departe cu investigațiile. Pentru femei, degerminarea HPV-ului ar trebui să fie un lucru standard, mai ales pentru femeile care și-au schimbat partenerul sexual, pentru că despre aceste situații vorbim. Practic, femeile cu un singur partener sexual, care nu au fost sau nu au a diagnosticată o infecție cu HPV nu prea au cum să o dobândească pe parcurs. Și din acest motiv trebuiesc câteva evaluări făcute la rând, după care să meargă în direcția unui control la 2-3 ani. Este important să știm că în cazul cancerului de col uterin nu este determinat doar de prezența acestui virus. El mai poate fi determinat și de alți factori genetici și atunci, lipsa acestei infecții nu exclude existența, la un moment dat, a apariției unui cancer la nivel de col uterin. Pentru femei este foarte important să facă și screening-ul neoplasmului de sân. Este un screening care se poate face atât ecografic cât și mamografia. Depinde de vârsta la care dorim să facem acel screening pentru femeile în premenopauza, investigația de elecție este ecografia, o investigație non invazivă, nedureroasă, care durează câteva minute. Pentru pacientele post menopauza este important să facă mamografie, pentru că evaluările mamografice reușesc să surprindă mult mai fidel eventuale modificări de structura la această categorie de paciente.
Moderator: La GRAL Medical știm că se pot face și teste genetice pentru afecțiuni oncologice. Ce ne puteți spune despre această zonă?
Dr. Paula Toma: Da, la Gral Medical avem și laborator de genetică moleculară, pe care îl folosim pentru a diagnostica anumite mutații în tumorile care sunt excizate pacienților, cu scopul de a orienta către un tratament cât mai eficient. Este un laborator dezvoltat pe această parte de diagnostic, în vederea tratamentului. Pentru a face un diagnostic al riscului genetic, avem alte teste care se fac din alt țesut biologic și cu alt scop. Ele trebuie recomandată și trebuie interpretate de un medic genetician, care ulterior poate să stabilească riscul apariției unei neoplazii, pentru pacient și eventual pentru rudele pacientului, ceea ce este foarte important. În țările dezvoltate, acest risc genetic este clasificat pentru toate rudele de gradul 1 și 2 și fiecare dintre rudele pacientului sau rudele celui diagnosticat cu risc crescut sunt înștiințate de acest risc, urmând că ei să și urmeze un program de screening țintit pe patologia care ar putea să apară cu cea mai mare frecvență.
Moderator: Așadar putem să discutăm de 3 tipuri de teste oncologice: de diagnostic, de genetică și de calculare a riscului de neoplazie. Va mulțumesc, doamna doctor, pentru participarea la podcastul Gral Medical!
Vrei ca medicii să răspundă și la alte întrebări sau să dezbată și alte subiecte medicale din sfera oncologiei? Scrie-ne în formularul de mai jos tema dorită (sau într-un comentariu pe Youtube)!
