Cancerul de sân cu receptori hormonali pozitivi

Cauze și factori de risc

• Expunerea prelungită la estrogen – orice factor care crește durata expunerii la estrogen poate contribui la dezvoltarea cancerului de sân ER/PR+:

• Terapia hormonală de substituție – utilizarea pe termen lung a terapiei hormonale după menopauză (în special combinațiile de estrogen și progesteron) crește riscul.
• Contraceptivele orale – utilizarea îndelungată a contraceptivelor orale poate avea un efect ușor crescut asupra riscului, dar acesta scade după oprirea administrării.

• Istoricul familial de cancer de sân crește riscul, mai ales dacă rudele apropiate (mamă, soră) au fost diagnosticate înainte de menopauză.
• Mutațiile genetice în gene precum BRCA1, BRCA2, dar și alte gene (ATM, PALB2, CHEK2) pot predispune la cancer de sân ER/PR+.
• Sindroamele genetice rare asociate cu cancerul de sân, cum ar fi sindromul Li-Fraumeni.

• Obezitatea – țesutul adipos produce estrogen, iar un nivel crescut de estrogen după menopauză poate stimula dezvoltarea cancerului ER/PR+.
• Sedentarismul – lipsa activității fizice este asociată cu un risc mai mare de cancer de sân.
• Consumul de alcool – chiar și cantități moderate (mai mult de un pahar de vin pe zi) pot crește riscul de cancer de sân, prin creșterea nivelului de estrogen.
• Dieta bogată în grăsimi saturate și zaharuri – poate influența riscul, deși legătura nu este complet elucidată.

• Expunerea la radiații ionizante – radioterapia toracică în copilărie sau adolescență poate crește riscul de cancer mamar mai târziu în viață.
• Expunerea la perturbatori endocrini – substanțe chimice din mediu, cum ar fi bisfenolul A (BPA) din plastic, pot avea un efect asemănător estrogenului în organism.

• Vârsta înaintată – riscul crește odată cu înaintarea în vârstă, majoritatea cazurilor fiind diagnosticate după 50 de ani.
• Sexul feminin – cancerul de sân ER/PR+ este mult mai frecvent la femei, deși poate apărea și la bărbați.

• Densitatea mare a sânilor – femeile cu sâni denși au un risc mai mare de cancer de sân și o diagnosticare mai dificilă prin mamografie.
• Afecțiuni mamare benigne – anumite leziuni precanceroase, cum ar fi hiperplazia atipică, pot crește riscul.
   

Simptome și semne

• Este cel mai frecvent simptom și poate fi detectat prin autopalpare sau la un control medical.
• Nodulul este adesea dur, fix, nedureros și cu margini neregulate, dar poate fi și mobil sau moale în unele cazuri.
• Dacă tumora s-a extins la ganglionii limfatici, pot apărea umflături sau noduli la nivelul axilei.

• Un sân poate deveni mai mare sau mai mic fără un motiv aparent.
• Pot apărea deformări ale conturului sânului.
• Asimetria sânilor poate deveni mai evidentă.

• Roșeață, umflare sau sensibilitate crescută.
• Îngroșarea pielii sânului, care poate avea un aspect de „coajă de portocală” (edem cutanat).
• Apariția de ulcerații sau răni care nu se vindecă.

• Retragerea mamelonului (inversia mamelonară) – mamelonul poate deveni tras spre interior.
• Secreții anormale – pot fi clare, galbene, verzi sau cu sânge, mai ales dacă apar spontan și dintr-un singur sân.
• Mâncărimi, senzație de arsură sau descuamare la nivelul mamelonului.

• Deși cancerul de sân nu provoacă de obicei durere, unele paciente pot avea o senzație de disconfort sau presiune într-o zonă anume a sânului.
• Durerea persistentă sau care se agravează trebuie investigată, mai ales dacă nu este corelată cu ciclul menstrual.

• Oboseală excesivă.
• Scădere inexplicabilă în greutate.
• Dureri osoase (dacă există metastaze osoase).
• Dificultăți respiratorii (dacă există metastaze pulmonare).

Diagnostic și teste specifice

• Medicul palpează sânii și ganglionii limfatici pentru a detecta noduli sau alte anomalii.
• Se analizează orice modificare a formei, texturii pielii sau a mamelonului.
• Se verifică prezența secrețiilor anormale de la nivelul mamelonului.

• Este principala metodă de screening și diagnostic, utilizată pentru a identifica mase suspecte în țesutul mamar.
• Poate detecta microcalcificări, structuri distorsionate sau noduli mici care nu sunt palpabili.
• Femeile peste 40 de ani sunt sfătuite să efectueze mamografii regulate.

• Recomandată în special la femeile tinere cu sâni denși, unde mamografia poate fi mai puțin concludentă.
• Ajută la diferențierea dintre un chist benign și o tumoră solidă.

• Indicat în cazurile în care mamografia și ecografia nu oferă suficiente informații.
• Se utilizează pentru a evalua extensia tumorii și pentru a detecta leziuni suspecte la nivelul ambilor sâni.
• Se recomandă la pacientele cu risc genetic ridicat (mutații BRCA1/BRCA2).

• Se efectuează în cazurile avansate pentru a verifica dacă boala s-a răspândit în alte organe (metastaze).

• Biopsie cu ac fin (FNA – Fine Needle Aspiration) – prelevează celule din nodul, dar nu oferă suficiente informații despre structura tumorii.
• Biopsie cu ac gros (core biopsy) – oferă mai multe detalii despre tipul și agresivitatea tumorii.
• Biopsie chirurgicală (excizională sau incizională) – utilizată atunci când alte metode nu sunt concludente.

• Se efectuează prin imunohistochimie (IHC) pentru a vedea dacă celulele canceroase au receptori pentru estrogen (ER) și/sau progesteron (PR).
• Un rezultat pozitiv (ER+/PR+) indică faptul că tumora poate fi tratată eficient cu terapie hormonală (tamoxifen, inhibitori de aromatază).

• HER2 este o proteină care influențează creșterea tumorilor mamare.
• Se testează prin imunohistochimie (IHC) sau hibridizare in situ (FISH).
• Cancerul HER2-pozitiv necesită terapii țintite, precum trastuzumab (Herceptin).

• Măsoară viteza de creștere a celulelor tumorale.
• Un Ki-67 crescut (>20%) indică o tumoră mai agresivă și poate influența decizia de administrare a chimioterapiei.

• BRCA1/BRCA2 – testare genetică recomandată pentru femeile cu istoric familial de cancer de sân/ovarian.
• Oncotype DX, MammaPrint – teste care analizează expresia genelor tumorale pentru a estima riscul de recidivă și necesitatea chimioterapiei.

• T (Tumora primară) – dimensiunea tumorii.
• N (Nodulii limfatici afectați) – dacă și câți ganglioni sunt invadați.
• M (Metastaze) – dacă cancerul s-a răspândit în alte părți ale corpului.

Opțiuni de tratament

• Bloca efectele hormonilor asupra celulelor canceroase.
• Reduce riscul de recidivă după intervenția chirurgicală.
• Încetini sau opri evoluția bolii în stadiile avansate.

• Chirurgie conservatoare (lumpectomie) – îndepărtarea tumorii și a unei mici porțiuni din țesutul sănătos din jur, păstrând restul sânului. Se asociază de obicei cu radioterapie.
• Mastectomie – îndepărtarea întregului sân, indicată în cazul tumorilor mari sau multiple, dar și la pacientele cu risc genetic crescut.
• Chirurgia ganglionilor limfatici – se efectuează pentru a verifica răspândirea cancerului la nivelul axilei. Poate include biopsia ganglionului santinelă sau îndepărtarea completă a ganglionilor afectați.

• După chirurgie conservatoare, pentru a preveni reapariția cancerului.
• După mastectomie, dacă tumora a fost mare sau dacă au fost afectați ganglionii limfatici.
• Pentru controlul simptomelor în cazul metastazelor osoase sau cerebrale.

• Reducerea dimensiunii tumorii înainte de operație, în cazurile local avansate.
• Distrugerea eventualelor celule canceroase răspândite în organism după chirurgie.
• Tratamentele în stadii avansate pentru a încetini progresia bolii.

• Terapie hormonală de lungă durată.
• Chimioterapie adaptată în funcție de răspunsul organismului.
• Radioterapie pentru a ameliora simptomele cauzate de metastaze.
• Tratament de susținere pentru gestionarea durerii și a altor simptome asociate.

Prognostic

• Stadiile incipiente (0-II): au un prognostic excelent, cu rate mari de supraviețuire pe termen lung.
• Stadiul III: necesită tratament intensiv, dar răspunsul poate fi favorabil dacă terapia este bine tolerată.
• Stadiul IV (metastatic): prognosticul este mai rezervat, dar tratamentele moderne pot prelungi supraviețuirea și menține o bună calitate a vieții.

• Tumorile bine diferențiate au o creștere mai lentă și un risc mai mic de recidivă.
• Tumorile slab diferențiate sunt mai agresive și pot avea un prognostic mai puțin favorabil.

• Un Ki-67 scăzut indică o tumoră cu creștere lentă, asociată cu un prognostic mai bun.
• Un Ki-67 ridicat sugerează o rată mare de diviziune celulară și necesitatea unui tratament mai agresiv.

• Cancerul ER/PR+ care este și HER2-pozitiv poate fi mai agresiv, dar există terapii țintite eficiente pentru controlul acestuia.
• Cancerul ER/PR+ HER2-negativ are o evoluție mai lentă și un răspuns foarte bun la terapia hormonală.

• Cancer de sân localizat (stadiile I-II): rata de supraviețuire la 5 ani depășește 90%.
• Cancer cu afectare ganglionară (stadiul III): rata de supraviețuire la 5 ani este de aproximativ 60-80%, în funcție de extensia bolii.
• Cancer metastatic (stadiul IV): rata de supraviețuire la 5 ani variază între 20-30%, dar noile terapii pot prelungi viața și menține boala sub control pe termen lung.

• Riscul de recidivă este influențat de dimensiunea tumorii, prezența ganglionilor afectați și tipul de tratament efectuat.
• Cancerul ER/PR+ are un risc de recidivă pe termen lung, chiar și la 10-20 de ani după diagnostic, motiv pentru care terapia hormonală poate fi recomandată pe durate îndelungate.

• Terapia hormonală reduce semnificativ riscul de recidivă și crește supraviețuirea.
• Radioterapia după chirurgie conservatoare scade riscul reapariției cancerului în sânul operat.
• Chimioterapia este recomandată în funcție de agresivitatea tumorii și poate îmbunătăți prognosticul la pacientele cu factori de risc crescut.
• Monitorizarea constantă și controalele periodice sunt esențiale pentru depistarea precoce a recidivelor.

Prevenție și recomandări pentru stilul de viață

• Evitarea terapiei hormonale de substituție după menopauză, cu excepția cazurilor strict necesare, și utilizarea acesteia doar sub supravegherea medicului.
• Sarcina și alăptarea – femeile care nasc mai devreme de 30 de ani și alăptează mai mult timp pot avea un risc redus de cancer de sân.
• Contraceptivele orale – utilizarea lor trebuie făcută cu precauție și sub supraveghere medicală, mai ales în cazul femeilor cu risc crescut.

• Excesul de greutate, în special după menopauză, este un factor de risc major, deoarece țesutul adipos produce estrogen, care poate stimula creșterea celulelor canceroase.
• O dietă echilibrată și exercițiile fizice regulate ajută la menținerea unui metabolism sănătos.

• Creșterea consumului de fructe, legume, cereale integrale și grăsimi sănătoase (nuci, pește, ulei de măsline).
• Reducerea consumului de alimente ultraprocesate, grăsimi trans, zahăr și carne roșie în exces.
• Limitarea produselor care conțin xenoestrogeni (substanțe chimice care imită estrogenul în organism), cum ar fi unele ambalaje din plastic sau pesticide.

• Se recomandă minimum 150 de minute de exerciții moderate pe săptămână sau 75 de minute de exerciții intense.
• Activitatea fizică ajută la reducerea nivelului de estrogen și la îmbunătățirea funcției imune.

• Consumul de alcool crește nivelul de estrogen și riscul de cancer de sân.
• Se recomandă reducerea sau evitarea consumului de alcool, în special la femeile cu alți factori de risc.

• Fumatul este asociat cu un risc crescut de mai multe tipuri de cancer, inclusiv cancerul de sân, și poate reduce eficiența tratamentelor oncologice.

• Autopalparea sânilor – trebuie efectuată lunar pentru a detecta eventuale modificări.
• Mamografia – recomandată anual sau la doi ani, în funcție de vârstă și factori de risc.
• Consultații regulate la medic – pentru femeile cu antecedente familiale de cancer de sân sau cu factori de risc crescut, pot fi necesare investigații suplimentare, cum ar fi ecografia mamară sau RMN-ul mamar.

• Stresul cronic poate afecta echilibrul hormonal și sistemul imunitar, influențând riscul de cancer.
• Practici precum meditația, yoga, exercițiile de respirație, terapia psihologică sau activitățile recreative pot contribui la reducerea stresului.

24-01-2025