Carcinomul adenoscuamos pancreatic

Ce este carcinomul adenoscuamos pancreatic?

Factori de risc

• Istoricul familial de cancer pancreatic se referă la prezența acestei afecțiuni în familia apropiată a pacientului. Studiile au arătat că persoanele cu un istoric familial de cancer pancreatic au un risc mai mare de a dezvolta boala, indicând o posibilă componentă genetică.

• Mutațiile genetice ereditare pot influența riscul de cancer pancreatic. Sindroamele genetice precum sindromul Lynch (cancer colorectal ereditar non-polipozic) și sindromul Peutz-Jeghers (caracterizat prin polipi gastrointestinali și pigmentare a pielii) pot crește riscul de cancer pancreatic. De asemenea, mutațiile în genele BRCA2 și PALB2, asociate în principal cu cancerul de sân, sunt legate și de un risc crescut de cancer pancreatic.

• Fumatul reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de risc modificabili pentru cancerul pancreatic. Fumatul de țigarete este asociat cu o creștere semnificativă a riscului de dezvoltare a cancerului pancreatic, inclusiv a formei adenoscuamoase.

• Substanțele chimice toxice din fumul de țigară pot provoca daune ADN-ului și pot induce mutații care contribuie la dezvoltarea cancerului. De asemenea, fumatul poate crește inflamația și poate contribui la dezvoltarea altor afecțiuni care favorizează cancerul pancreatic.

• Dieta și obezitatea sunt factori de risc importanți pentru cancerul pancreatic. Consumul excesiv de grăsimi saturate și carnea roșie, precum și dieta săracă în fructe și legume, pot contribui la un risc mai mare de cancer pancreatic.

• Obezitatea este asociată cu inflamație cronică și rezistență la insulină, ambele fiind implicate în dezvoltarea cancerului. De asemenea, excesul de țesut adipos poate produce hormoni și substanțe inflamatorii care promovează creșterea tumorală.

• Diabetul de tip 2 este o afecțiune metabolică care poate fi un factor de risc semnificativ pentru cancerul pancreatic. Persoanele cu diabet de tip 2 au un risc crescut de a dezvolta cancer pancreatic, iar acest risc poate fi influențat de durata și severitatea diabetului.

• Diabetul de tip 2 este asociat cu niveluri ridicate de insulină și glucagon, hormoni care pot stimula creșterea celulelor tumorale. De asemenea, inflamația cronică și modificările metabolice asociate cu diabetul pot contribui la dezvoltarea cancerului pancreatic.

• Pancreatita cronică este o afecțiune inflamatorie a pancreasului care poate crește riscul de cancer pancreatic. Pancreatita cronică este caracterizată prin inflamație persistentă și distrugerea treptată a țesutului pancreatic.

• Inflamația cronică a pancreasului poate duce la schimbări structurale și funcționale ale acestuia, favorizând dezvoltarea celulelor canceroase. De asemenea, pancreatita cronică poate provoca modificări în genele care controlează creșterea celulară și repararea ADN-ului.

• Consumul excesiv de alcool este asociat cu un risc crescut de cancer pancreatic. Deși legătura exactă nu este complet înțeleasă, consumul cronic de alcool poate contribui la dezvoltarea pancreatitei cronice și a altor afecțiuni care favorizează cancerul pancreatic.

• Alcoolul poate provoca inflamație și stres oxidativ la nivelul pancreasului, ceea ce poate duce la deteriorarea ADN-ului și la dezvoltarea cancerului. De asemenea, alcoolul poate influența metabolizarea altor substanțe chimice care contribuie la dezvoltarea cancerului.

• Expunerea la substanțe chimice toxice în anumite medii de muncă poate fi un factor de risc pentru cancerul pancreatic. Substanțele chimice utilizate în industrie, cum ar fi cele folosite în prelucrarea metalelor și în alte procese industriale, au fost legate de un risc crescut de cancer pancreatic.

• Substanțele chimice toxice pot provoca daune ADN-ului și pot contribui la dezvoltarea cancerului prin inducerea stresului oxidativ și a inflamației cronice.

Simptome

• Durerea abdominală este unul dintre cele mai frecvente simptome ale carcinomului adenoscuamos pancreatic. Aceasta este adesea localizată în partea superioară a abdomenului, dar poate radia spre spate.

• Durerea poate fi constantă sau intermitentă și poate varia de la o senzație de disconfort ușor până la durere severă.
• Poate fi exacerbată după mese sau atunci când pacientul se apleacă înainte.

• Durerea apare din cauza presiunii exercitate de tumoră asupra structurilor adiacente, inclusiv nervii și organele din jur.

• Pierderea semnificativă în greutate fără o cauză evidentă este un simptom frecvent întâlnit în carcinomul adenoscuamos pancreatic.

• Pierderea în greutate poate fi rapidă și semnificativă, chiar și în absența unei modificări a dietei sau a activității fizice.

• Tumora poate afecta capacitatea organismului de a absorbi nutrienți, poate reduce apetitul și poate crește metabolismul bazal, contribuind astfel la pierderea în greutate.

• Icterul se referă la colorarea galbenă a pielii și a ochilor, cauzată de acumularea de bilirubină în sânge.

• Poate fi observat ca o nuanță galbenă pe piele și în sclerele ochilor.
• Poate fi însoțit de urină închisă la culoare și scaune de culoare deschisă.

• Icterul apare atunci când tumora blochează căile biliare, împiedicând astfel drenajul normal al bilei din ficat și ducând la acumularea de bilirubină în sânge.

• Greața și vărsăturile sunt simptome frecvent întâlnite, mai ales în stadiile avansate ale bolii.

• Greața poate fi constantă și poate fi însoțită de episoade de vomă.
• Vomă poate conține sânge sau material de culoare galbenă, datorită prezenței bilei.

• Presiunea exercitată de tumoră asupra tractului digestiv poate provoca obstrucții parțiale sau totale, care duc la senzația de greață și la episoadele de vomă.

• Modificările în obiceiurile intestinale pot include diaree, constipație sau schimbări frecvente între cele două.

• Pacienții pot experimenta scaune neobișnuit de moi sau dure, frecvent sau rar, în funcție de efectele tumorii asupra tractului digestiv.

• Tumora poate afecta funcția intestinelor prin presiune directă sau prin modificarea fluxului de bile și enzime digestive.

• Sentimentul de oboseală extremă și slăbiciune generală este un simptom comun și poate fi resimțit de pacienți chiar și în absența efortului fizic semnificativ.

• Pacienții pot experimenta o scădere a energiei și o dificultate în realizarea activităților zilnice.

• Oboseala este adesea cauzată de pierderea de nutrienți, anemie, și stresul general asociat cu boala și tratamentele.

• Reducerea apetitului sau pierderea completă a dorinței de a mânca este frecventă.

• Pacienții pot experimenta o scădere a dorinței de a mânca alimentele obișnuite și pot manifesta o aversiune față de mâncare.

• Tumora și efectele sale asupra sistemului digestiv, precum și eliberarea de substanțe inflamatorii și toxine, pot reduce apetitul și pot cauza disconfort abdominal.

• În unele cazuri, pacienții pot dezvolta febră sau pot avea tendința de a dezvolta infecții frecvente.

• Febra poate fi de intensitate variabilă și poate fi însoțită de frisoane și transpirații nocturne.

• Febra poate apărea ca răspuns inflamator la prezența tumorii sau din cauza infecțiilor secundare care apar ca urmare a slăbirii sistemului imunitar.

Diagnostic

• Istoricul medical al pacientului este esențial pentru identificarea simptomelor și a factorilor de risc care ar putea indica prezența unui cancer pancreatic. Medicul va discuta despre simptome, istoricul familial și orice alte probleme de sănătate relevante.

• Intervievare: Medicul va întreba despre simptomele resimțite, durata și severitatea acestora, precum și despre orice modificări recente în starea de sănătate.
• Examinare fizică: Se va realiza un examen fizic pentru a verifica semnele fizice ale bolii, cum ar fi icterul, sensibilitatea abdominală sau masele palpabile.

• Testele de sânge sunt utilizate pentru a evalua funcția hepatică, pancreatică și pentru a identifica markerii tumorali care ar putea indica prezența unui cancer pancreatic.

• Hemograma completă: Pentru a verifica anemia sau infecțiile.
• Testele funcției hepatice: Incluzând nivelurile de bilirubină, transaminaze (ALT, AST) și fosfatază alcalină, care pot fi crescute în cazul obstrucției căilor biliare.
• Teste de funcție pancreatică: Nivelurile de amilază și lipază pot fi măsurate pentru a evalua inflamația pancreatică.
• Markerii tumorali: Ca CA 19-9, care este adesea crescut în cazul cancerului pancreatic, deși nu este specific doar pentru această boală.

• Tomografia computerizată (CT):

• Rezonanța magnetică (RMN):

• Ecografia abdominală:

• Tomografia cu emisie de pozitroni (PET-CT):

• Biopsie prin aspirație cu ac fin:

• Biopsie endoscopică:

• Biopsie chirurgicală:

• CT sau RMN suplimentar: Pentru a evalua extinderea tumorii la alte organe sau ganglioni limfatici.
• Laparoscopie: O intervenție minim invazivă care permite examinarea directă a abdomenului și a organelor interne, precum și prelevarea de probe de țesut.
   

Tratament

• Pancreatectomie totală: Îndepărtarea întregului pancreas, precum și a organelor adiacente (cum ar fi splina și unele structuri ale sistemului digestiv), este uneori necesară pentru tumorile extinse. Această procedură este complexă și necesită o recuperare semnificativă.
• Pancreatectomie parțială: Îndepărtarea unei părți a pancreasului afectat de tumoră, lăsând în loc o parte funcțională. Aceasta poate include proceduri precum duodenopancreatectomia, în care se îndepărtează capul pancreasului, duodenul și, adesea, vezica biliară.
• Debulking: Atunci când tumora nu poate fi complet îndepărtată, chirurgia poate fi efectuată pentru a reduce dimensiunea tumorii și a ameliora simptomele.

• Infecții
• Sângerări
• Probleme de digestie post-chirurgicală
• Necesitatea unei enzime digestive suplimentare și a insulinoterapiei

• Radioterapie externă: Aplicată din exteriorul corpului folosind un aparat specializat. Aceasta vizează direct zona afectată și poate fi folosită înainte de chirurgie pentru a micșora tumora sau după chirurgie pentru a distruge resturile de celule canceroase.
• Radioterapie internă (Brahiterapie): Implică plasarea de surse radioactive direct în sau lângă tumora pancreatică. Este mai puțin frecvent utilizată pentru cancerul pancreatic.

• Iritație sau inflamație a pielii în zona tratată
• Greață și vărsături
• Probleme cu tractul digestiv, inclusiv diaree și durere abdominală
• Oboseală

• Chimioterapie neoadjuvantă: Administrată înainte de chirurgie pentru a micșora tumora și a face intervenția chirurgicală mai posibilă.
• Chimioterapie adjuvantă: Utilizată după chirurgie pentru a elimina celulele canceroase rămase și pentru a reduce riscul de recidivă.
• Chimioterapie paliativă: Utilizată în stadiile avansate ale bolii pentru a controla simptomele și a îmbunătăți calitatea vieții.

• Greață și vărsături
• Pierdere de apetit
• Leucopenie (scăderea numărului de globule albe, care crește riscul de infecții)
• Anemie și oboseală

• Reacții adverse asemănătoare cu cele ale chimioterapiei, dar de obicei mai puțin severe
• Probleme de piele, cum ar fi erupții cutanate
• Riscuri specifice în funcție de medicamentul utilizat

• Anticorpi monoclonali: Medicamente care se leagă de anumite proteine de pe suprafața celulelor canceroase și ajută sistemul imunitar să le recunoască și să le distrugă.
• Inhibitori ai punctelor de control imun: Medicamente care ajută sistemul imunitar să depășească mecanismele de evaziune ale tumorii.

• Reacții imune adverse, inclusiv inflamații ale altor organe
• Efecte secundare specifice medicamentelor utilizate

• Controlul durerei: Utilizarea de analgezice pentru a gestiona durerea asociată cu tumora și tratamentele.
• Nutriție și suport dietetic: Consiliere pentru menținerea unei diete echilibrate și pentru gestionarea problemelor digestive.
• Terapie psihologică: Suport pentru a ajuta pacienții să facă față stresului emoțional și psihologic asociat cu boala și tratamentele.

• Efecte adverse minime, dar importante pentru îmbunătățirea confortului și calității vieții

Prognostic

• Stadiul I: Tumora este limitată la pancreas. Prognosticul este relativ mai bun, dar este rareori diagnosticat în acest stadiu din cauza simptomelor nespecifice.
• Stadiul II: Tumora s-a extins la țesuturile adiacente sau ganglionii limfatici regionali. Prognosticul începe să se înrăutățească, dar tratamentele chirurgicale pot fi eficiente.
• Stadiul III: Tumora se extinde la structuri importante din apropiere, cum ar fi vasele mari de sânge. Prognosticul este mai rezervat, iar tratamentul devine mai complex.
• Stadiul IV: Cancerul s-a răspândit în alte organe îndepărtate, cum ar fi ficatul sau plămânii. Prognosticul este cel mai puțin favorabil, iar tratamentele se concentrează pe paliere și îmbunătățirea calității vieții.

• Tumori mai mari: Sunt adesea mai avansate și pot afecta structurile adiacente, complicând tratamentul.
• Localizare: Tumorile situate în părți ale pancreasului care sunt mai dificil de operat pot reduce șansele de succes al intervențiilor chirurgicale.

• Eficiența chirurgiei: Dacă tumora este complet îndepărtată cu succes, prognosticul este adesea mai bun. Totuși, recidiva este posibilă.
• Răspuns la chimioterapie și radioterapie: Tumorile care răspund bine la chimioterapie sau radioterapie au un prognostic mai favorabil. Chimioterapia adjuvantă poate îmbunătăți supraviețuirea în cazul tumorilor reziduale.
• Tratament targetat și imunoterapie: În cazul în care aceste terapii sunt eficiente, prognosticul poate fi îmbunătățit, mai ales în stadiile avansate.

• Vârsta: Pacienții mai tineri pot avea un prognostic mai bun, datorită unei stări generale de sănătate mai bune și a unei capacități mai mari de a tolera tratamentele.
• Comorbidități: Prezența altor afecțiuni medicale, cum ar fi diabetul sau bolile cardiovasculare, poate afecta negativ prognosticul și tratamentul.
• Performanța funcțională: Capacitatea pacientului de a desfășura activitățile zilnice influențează răspunsul la tratamente și prognosticul general.

• Gradul de diferențiere: Tumorile bine diferențiate au tendința de a fi mai lente în creștere și pot avea un prognostic mai bun decât tumorile slab diferențiate.
• Mutații genetice: Prezența unor mutații genetice specifice poate influența răspunsul la anumite tratamente și prognosticul general.

• Controlul simptomelor: Managementul eficient al durerii și al altor simptome este crucial pentru menținerea unei calități bune a vieții.
• Suport psihologic: Suportul emoțional și psihologic ajută pacienții și familiile să facă față impactului emoțional al bolii avansate.

25-07-2024