Carcinomul seros ovarian: simptome, diagnostic și tratament

Ce este carcinomul seros ovarian?

Tipuri

1. Carcinomul seros de grad înalt: Este cel mai frecvent tip și, de obicei, se dezvoltă rapid. Tumorile de grad înalt sunt adesea agresive, cu un prognostic mai slab. Acestea sunt asociate cu mutații genetice și se pot răspândi rapid în alte părți ale corpului.
2. Carcinomul seros de grad scăzut: Este mai rar și are un comportament mai lent decât carcinomul seros de grad înalt. De obicei, tumorile de grad scăzut sunt mai puțin agresive și au un prognostic mai bun. Acestea se dezvoltă adesea în urma unor leziuni precanceroase.
3. Carcinomul seros de tip mucinos: Acest tip de carcinom seros ovarian produce mucus și poate să aibă caracteristici histologice diferite de cele ale carcinomului seros clasic. Este asociat cu un risc mai mare de a forma metastaze.
4. Carcinomul seros limfoepitelial: Un subtip mai rar, care implică atât celule seroase, cât și celule limfoide. Acest tip de cancer este mai puțin frecvent, dar poate avea caracteristici diferite față de formele clasice de carcinom seros ovarian.

Aceste subtipuri pot influența modul în care boala evoluează și cum se abordează tratamentele, iar diagnosticul precis este esențial pentru stabilirea unui plan de tratament adecvat.


 

Cauze și factori de risc

Cauze:

• Mutațiile BRCA1 și BRCA2, care cresc semnificativ riscul de cancer ovarian.
• Alterările genetice asociate sindromului Lynch sau altor sindroame genetice.
• Transformarea anormală a celulelor epiteliale ale ovarelor sau ale trompelor uterine.

Factori de risc:

• Vârsta avansată: Majoritatea cazurilor apar după menopauză, cel mai frecvent între 50 și 70 de ani.
• Istoric familial: O rudă apropiată cu cancer ovarian sau de sân crește riscul.
• Predispoziția genetică: Prezența mutațiilor BRCA1, BRCA2 sau a altor mutații ereditare.
• Terapia hormonală: Utilizarea prelungită a terapiei de substituție hormonală după menopauză.
• Endometrioza: Asociată cu un risc crescut de cancer ovarian epitelial.
• Fertilitate scăzută: Femeile care nu au avut copii sau au avut dificultăți de concepție prezintă un risc mai mare.
• Obezitatea: Excesul de greutate poate influența riscul prin dezechilibre hormonale.
• Expunerea la azbest: O asociere rară, dar documentată, în unele studii.

Simptome

• Balonare persistentă: Senzație de abdomen umflat sau întins, care nu se ameliorează.
• Durere abdominală sau pelvină: Dureri vagi, dar persistente, în zona inferioară a abdomenului.
• Probleme digestive: Indigestie, greață, constipație sau diaree.
• Nevoia frecventă de a urina: Creșterea frecvenței urinare sau senzația de urgență.
• Senzație de sațietate rapidă: Lipsa poftei de mâncare sau senzația de plenitudine după mese mici.

• Pierdere în greutate inexplicabilă.
• Oboseală persistentă.
• Dureri de spate.
• Sângerări vaginale anormale, mai ales după menopauză.

Când să consulți un medic:
Dacă aceste simptome persistă mai mult de 2-3 săptămâni sau devin mai intense, este important să consulți un medic. Detectarea precoce poate face o diferență semnificativă în tratament și prognostic.


 

Diagnostic

• Istoric familial: Se verifică dacă există rude cu cancer ovarian, de sân sau alte tipuri de cancer asociate.
• Examinare pelvină: Medicul poate detecta mase sau anomalii în zona ovarelor.

• CA-125 (Antigenul Cancerigen 125): Niveluri crescute ale acestui marker pot indica prezența cancerului ovarian, dar și alte afecțiuni benigne pot crește nivelul acestuia.
• HE4 (Human Epididymal Protein 4): Adesea utilizat împreună cu CA-125 pentru o mai bună acuratețe.
• Testarea genetică: Identificarea mutațiilor BRCA1, BRCA2 sau alte mutații asociate cu un risc crescut.

• Ecografie transvaginală: Metodă de bază pentru vizualizarea ovarelor și identificarea maselor suspecte.
• Tomografie computerizată (CT) sau Rezonanță magnetică (RMN): Ajută la evaluarea extensiei cancerului și a implicării altor organe.
• Radiografie toracică: Pentru a verifica eventualele metastaze pulmonare.

• Realizată prin laparoscopie sau laparotomie, biopsia confirmă diagnosticul prin examinarea microscopică a celulelor tumorale.

• În unele cazuri, diagnosticul se face în timpul unei intervenții chirurgicale exploratorii pentru a elimina tumora și a evalua stadiul bolii.

• PET-CT: Util pentru detectarea metastazelor în alte părți ale corpului.
• Evaluarea lichidului peritoneal (paracenteză): Dacă există ascită, lichidul poate fi testat pentru prezența celulelor canceroase.

Un diagnostic precoce și precis este esențial pentru crearea unui plan de tratament eficient. Este recomandat să consulți un specialist oncolog în cazul unor suspiciuni.


 

Tratament

• Îndepărtarea tumorii: Scopul este eliminarea completă sau cât mai extinsă a țesutului canceros. Aceasta include, de obicei, ovarele, uterul, trompele uterine și eventual ganglionii limfatici sau alte structuri afectate.
• Intervenția poate fi laparoscopică sau deschisă (laparotomie), în funcție de complexitatea cazului.

• Se administrează pentru distrugerea celulelor canceroase care pot rămâne după intervenția chirurgicală.
• Poate fi utilizată și înainte de operație, pentru reducerea dimensiunii tumorii.

• Aceasta vizează mecanisme specifice implicate în creșterea și dezvoltarea cancerului, fiind recomandată în cazuri selectate.

• Deși rar utilizată pentru carcinomul seros ovarian, poate fi indicată în situații particulare, precum controlul simptomelor sau al metastazelor localizate.

• Chimioterapia intraperitoneală hipertermică (HIPEC): Administrarea de agenți chimioterapici încălziți direct în cavitatea abdominală, combinată cu intervenția chirurgicală.
• Participarea în studii clinice poate oferi acces la tratamente noi și inovatoare.

• Consiliere psihologică: Ajută la gestionarea impactului emoțional al diagnosticului și tratamentului.
• Nutriție specializată: Sprijină recuperarea și menține forța fizică în timpul tratamentului.
• Reabilitare medicală: Include exerciții și terapii menite să îmbunătățească calitatea vieții.

Complicații

• Ascita: Acumularea de lichid în cavitatea abdominală, care poate provoca dureri, balonare și dificultăți de respirație.
• Obstrucția intestinală: Tumorile pot comprima sau invada intestinul, cauzând dificultăți digestive sau blocaje.
• Metastaze: Cancerul se poate răspândi la alte organe, cum ar fi ficatul, plămânii sau ganglionii limfatici, afectând funcționarea acestora.
• Durere cronică: Poate apărea în regiunea pelvină, abdominală sau în alte zone în caz de metastaze.
• Anemie: Pierderea cronică de sânge sau efectele secundare ale tratamentului pot duce la scăderea numărului de globule roșii.

• Efecte adverse ale chimioterapiei: Inclusiv oboseală, greață, căderea părului, neuropatie periferică (amorțeli și furnicături).
• Infecții: Imunodepresia indusă de tratament poate crește riscul de infecții.
• Limenți limfatic: Îndepărtarea ganglionilor limfatici în timpul intervenției chirurgicale poate cauza limfedem (umflarea membrelor).
• Complicații postoperatorii: Vindecarea lentă a plăgilor, formarea de aderențe sau alte complicații chirurgicale.

• Anxietate și depresie: Diagnosticul și tratamentul cancerului pot avea un impact major asupra sănătății mintale.
• Izolare socială: Pacientele se pot simți retrase din cauza bolii sau a efectelor secundare vizibile, cum ar fi căderea părului.

• Malnutriția: Obstrucția intestinală sau efectele secundare ale tratamentului pot reduce apetitul sau capacitatea de a absorbi nutrienții.
• Afectarea fertilității: Îndepărtarea ovarelor și a uterului duce la infertilitate permanentă.
• Probleme renale: În cazuri avansate, compresia ureterelor poate afecta funcția renală.

12-12-2024