Terapia intravezicală cu BCG (Bacillus Calmette-Guérin): protocoale, efecte secundare și rezultate

Ce este terapia intravezicală cu BCG?

Protocoalele de administrare a BCG

• Durata: De obicei, terapia începe cu un tratament intensiv, denumit faza de inducție, care implică administrarea BCG într-o perioadă scurtă de timp, de obicei timp de 6 săptămâni.
• Frecvența administrării: În primele 6 săptămâni, BCG este administrat o dată pe săptămână. Acest protocol intensiv ajută la stimularea sistemului imunitar pentru a răspunde mai eficient la celulele canceroase.
• Dozajul: Doza uzuală este de 80-120 mg de BCG pe sesiune, dar aceasta poate varia în funcție de protocolul specific folosit în fiecare caz și de tolerabilitatea pacientului.

• Durata: După completarea fazei de inducție, urmează o fază de întreținere, care ajută la prevenirea recidivei cancerului vezical.
• Frecvența administrării: În general, BCG este administrat o dată la 3 luni în primele 2 ani după tratamentul de inducție, iar ulterior frecvența poate scădea la o dată pe semestru sau anual, în funcție de răspunsul pacientului și de indicațiile medicului.
• Dozajul: Doza poate fi ajustată în funcție de evoluția pacientului, dar este similară cu cea utilizată în faza de inducție.

• În cazurile în care cancerul vezical recidivează sau nu răspunde la tratamentele inițiale cu BCG, se pot adopta protocoale suplimentare. Acestea pot include administrarea unor doze mai mari de BCG sau frecvențe mai mari ale administrării, dar doar sub stricta supraveghere medicală.
• De asemenea, poate fi recomandată o combinație cu alte terapii (de exemplu, chimioterapie intravezicală sau imunoterapie).

• În timpul tratamentului cu BCG, pacientul va fi monitorizat atent prin analize periodice (cum ar fi citologia urinei și cistoscopia) pentru a evalua eficiența tratamentului și pentru a identifica eventuale recidive sau efecte secundare.
• De asemenea, se va urmări răspunsul pacientului la terapie, iar în caz de reacții adverse severe sau ineficiență, tratamentul poate fi întrerupt sau ajustat.

• Terapia cu BCG poate provoca efecte secundare temporare, precum iritație a vezicii urinare, disurie (durere la urinare), hematurie (sânge în urină), sau febră ușoară. Aceste efecte sunt, de obicei, ușor de gestionat și dispar de la sine.
• În caz de reacții severe, cum ar fi febră mare, dureri abdominale sau infecții sistemice, pacientul va fi monitorizat și poate primi tratament suplimentar, inclusiv antibiotice sau tratamente imunomodulatoare.

• Terapia cu BCG nu este recomandată pacienților care au infecții active, imunodeficiență severă sau alte afecțiuni care ar putea compromite răspunsul imun.
• De asemenea, pacienții care au suferit de tuberculoză activă în trecut trebuie să fie evaluați cu atenție, deoarece BCG poate induce reacții nedorite în aceste cazuri.

Efecte secundare ale terapiei cu BCG

• Iritație vezicală: Durere la urinare (disurie), senzație de arsura sau urgenta frecventă de a urina. Aceste simptome sunt cauzate de inflamația locală provocată de BCG.
• Hematurie: Prezența sângelui în urină, care poate cauza urină roșiatică sau roz. Acesta este un efect secundar destul de comun și de obicei dispare într-o perioadă scurtă.
• Febră: Mulți pacienți dezvoltă o febră ușoară (în general sub 38°C) în primele 48 de ore după tratament, care de obicei cedează cu tratament simptomatic.
• Dureri abdominale ușoare: Uneori, pacienții pot experimenta dureri în partea inferioară a abdomenului, asociate cu inflamația vezicii urinare.
• Oboseală și disconfort general: Sentimentul de oboseală generală și disconfort pot apărea ca parte a răspunsului inflamator al organismului.

• Infecții urinare: Administrarea BCG poate crește riscul de infecții ale tractului urinar, manifestate prin senzația de arsură, urinare dureroasă, febră sau urină tulbure.
• Reacții alergice locale: Pot apărea erupții cutanate sau prurit (mâncărimi) în zona genito-urinara sau la nivelul pielii. Aceste reacții sunt de obicei ușoare și dispar cu tratament antihistaminic.
• Artralgii (dureri articulare): Unele persoane pot experimenta dureri la nivelul articulațiilor, care sunt, de asemenea, de obicei de scurtă durată.
• Scăderea temporară a apetitului: Pacienții pot simți o scădere a poftei de mâncare, dar aceasta este, de obicei, reversibilă.

• Infecții sistemice (BCGitis): Aceasta este o complicație gravă, care apare atunci când BCG provoacă o infecție generalizată a organismului. Simptomele includ febră mare (peste 39°C), frisoane, oboseală extremă, și, uneori, leziuni cutanate. Aceasta poate necesita tratament cu antibiotice și, în cazuri grave, spitalizare.
• Septicemie: O infecție severă care se poate răspândi în întregul organism. Semnele includ febră mare, frisoane, scăderea tensiunii arteriale și semne de șoc. Sepsisul este o urgență medicală care necesită tratament imediat.
• Reacții anafilactice: Deși rare, unele persoane pot dezvolta reacții alergice severe la BCG, incluzând dificultăți de respirație, umflături la nivelul feței și gâtului sau amețeli. Aceste reacții necesită intervenție rapidă cu medicamente pentru alergii.
• Progrese în boli autoimune: În cazuri rare, BCG poate induce reacții autoimune, cum ar fi inflamația articulațiilor sau probleme ale sistemului nervos.

• Cicatrizare a vezicii urinare: În cazuri foarte rare, utilizarea repetată a BCG poate duce la formarea de cicatrici în vezica urinară, ceea ce poate afecta funcția vezicii.
• Recidive de cancer: În unele cazuri, terapia cu BCG nu este complet eficientă și cancerul poate recidiva. De aceea, este importantă monitorizarea continuă a pacientului prin teste de follow-up.

Rezultatele terapiei intravezicale cu BCG

• Eficiență în prevenirea recidivelor: Unul dintre principalele obiective ale terapiei cu BCG este prevenirea recidivelor cancerului vezical. Studiile au arătat că BCG poate reduce semnificativ riscul de recidivă a tumorilor vezicale superficiale. La pacienții care au primit tratament cu BCG după o rezecție transuretrală a tumorii vezicale (TURBT), riscul de recidivă este redus cu aproximativ 50-70%.
• Durata protecției: În mod tipic, protecția împotriva recidivelor se menține timp de 1-2 ani după terminarea tratamentului intensiv, iar tratamentele de întreținere ulterioare pot prelungi această protecție.

• Progresia la stadii mai avansate: BCG este eficient și în reducerea riscului de progresie a cancerului vezical superficial la forme mai avansate de cancer invaziv, care necesită tratamente mai agresive. În studiile clinice, terapia cu BCG a demonstrat că reduce riscul de progresie cu aproximativ 30-50%.
• Proiectarea protocolului de întreținere: Continuarea terapiei de întreținere cu BCG după tratamentul de inducție ajută la menținerea unui răspuns imun activ și previne recidivele sau progresia cancerului.

• Răspuns complet: Aproximativ 50-70% dintre pacienți au un răspuns complet la terapia cu BCG, adică nu mai dezvoltă recidive ale cancerului vezical în decurs de 2-3 ani după tratamentul cu BCG. Acești pacienți rămân, de obicei, în remisie pe termen lung.
• Răspuns parțial: Aproape 15-25% dintre pacienți pot experimenta un răspuns parțial, cu recidive rare și limitate, care sunt mai ușor de tratat.
• Răspuns slab sau inexistent: În aproximativ 10-20% dintre cazuri, terapia cu BCG nu aduce rezultatele dorite, iar cancerul recidivează sau progresează la stadii mai avansate. În aceste cazuri, poate fi necesar un tratament suplimentar, cum ar fi chimioterapia sau alte forme de imunoterapie.

• Scăderea simptomelor: Pe lângă prevenirea recidivelor și progresiei cancerului, BCG poate ajuta și la reducerea simptomelor asociate cu cancerul vezical, cum ar fi durerea și disuria (durerile la urinare), prin stimularea sistemului imunitar pentru a combate celulele tumorale.
• Menținerea funcției vezicii urinare: Un alt beneficiu semnificativ al terapiei cu BCG este menținerea funcției vezicii urinare, întrucât tratamentul are ca scop combaterea tumorilor fără a afecta semnificativ structura vezicii urinare.

• Durata remisiunii: Pacienții care răspund bine la tratament pot rămâne în remisiune timp de mai mulți ani. Studiile arată că, la unii pacienți, efectele pozitive ale tratamentului cu BCG pot persista și pe termen lung, chiar și după 5-10 ani.
• Necesitatea tratamentelor suplimentare: În cazurile în care BCG nu este suficient pentru a menține remisiunea, pot fi necesare alte tratamente. De exemplu, chimioterapia intravezicală sau tratamentele cu interferon pot fi utilizate în combinație cu BCG pentru a îmbunătăți rezultatele.

• Stadiul cancerului: Eficiența terapiei cu BCG este mai mare în stadiile incipiente ale cancerului vezical, atunci când tumorile sunt limitate la mucoasa vezicii urinare. În formele mai avansate ale bolii, BCG poate fi mai puțin eficient și poate necesita tratamente suplimentare.
• Răspunsul imun: Răspunsul imun al fiecărui pacient la BCG este un factor important în succesul tratamentului. Anumiți pacienți pot avea un răspuns imun mai puternic, ceea ce poate duce la o remisiune mai durabilă.
• Comorbidități: Prezența altor afecțiuni de sănătate, cum ar fi diabetul sau afecțiuni cardiace, poate influența răspunsul la tratamentul cu BCG și poate necesita ajustări ale protocolului de tratament.

Indicații și contraindicații

• Tratament adjuvant după rezecția transuretrală (TURBT): BCG este utilizat în mod frecvent după o intervenție chirurgicală de îndepărtare a tumorilor vezicale superficiale pentru a preveni recidiva acestora și progresia bolii. De obicei, este administrat la pacienții cu tumori de grad înalt (care au un risc crescut de recidivă și progresie) și stadii T1 (tumori care au invadat stratul submucos al vezicii urinare).
• Cancer vezical cu risc înalt: BCG este folosit la pacienții cu cancer vezical superficial care au un risc mare de progresie, adică tumori care sunt invazive în stratul superficial al vezicii urinare și care au un grad de malignitate ridicat. Aceasta ajută la reducerea riscului de progresie către forme invazive.
• Recidive ale cancerului vezical superficial: BCG este indicat și în tratamentul recidivelor tumorale vezicale superficiale. Pacienții care au avut recidive multiple sau au tumori recurente beneficiază de tratament cu BCG pentru a preveni apariția unor noi recidive.

• Terapia cu BCG poate fi utilizată pentru a preveni progresia cancerului vezical superficial de la stadiul neinvaziv la forme mai invazive (de exemplu, cancerul vezical infiltrativ). Aceasta este o utilizare deosebit de importantă în cazurile de cancer vezical T1, care au un risc semnificativ de progresie.

• În cazul în care tratamentele anterioare, cum ar fi chimioterapia intravezicală cu medicamente citostatice, nu au avut succes, BCG poate fi folosit pentru a reduce riscul de recidivă și pentru a îmbunătăți prognoza pacienților.

• BCG poate fi utilizat și pentru a stimula sistemul imunitar în combaterea celulelor canceroase, fiind o formă de imunoterapie intravezicală pentru anumite tipuri de cancer vezical superficial.

Contraindicații ale terapiei intravezicală cu BCG

• Terapia cu BCG nu este recomandată pacienților care au infecții active ale tractului urinar, deoarece BCG poate agrava infecțiile și poate duce la complicații severe, inclusiv septicemie. Este necesar ca infecțiile urinare să fie tratate înainte de începerea terapiei cu BCG.

• Pacienții care au demonstrat reacții alergice severe la BCG în tratamentele anterioare (de exemplu, reacții anafilactice) nu trebuie să primească terapia cu BCG.

• Pacienții cu imunodeficiențe congenitale sau dobândite (cum ar fi HIV pozitiv, afecțiuni autoimune, utilizarea de medicamente imunosupresoare sau transplant de organ) nu sunt recomandați pentru terapia cu BCG, deoarece sistemul lor imunitar nu ar putea răspunde corespunzător la tratament și riscul de infecție sistemică este semnificativ crescut.

• În cazurile de boli autoimune active (de exemplu, lupus eritematos sistemic sau scleroză multiplă), BCG ar putea agrava boala sau ar putea declanșa o reacție autoimună, având efecte secundare severe.

• Pacienții cu cistită hemoragică severă sau cu un istoric de astfel de afecțiuni nu trebuie să urmeze tratamentul cu BCG, deoarece acesta poate exacerba inflamația vezicii urinare și poate duce la complicații severe.

• Deoarece BCG este un vaccin bazat pe tulpina de Mycobacterium bovis, care face parte din familia Mycobacterium tuberculosis, pacienții cu tuberculoză activă sau cu un istoric de tuberculoză latentă trebuie să evite această terapie, din cauza riscului de reactivare a infecției cu tuberculoză.

• Deși nu există dovezi concludente privind siguranța BCG în timpul sarcinii sau alăptării, de obicei se recomandă evitarea utilizării BCG în această perioadă, pentru a preveni orice riscuri potențiale asupra fătului sau bebelușului.

• Terapia cu BCG nu este recomandată în timpul unui episod de febră sau infecție acută, deoarece sistemul imunitar este deja ocupat în combaterea infecției și poate să nu răspundă adecvat la tratamentul cu BCG.

Considerații suplimentare

• Evaluarea periodică a răspunsului la tratament: Pacienții care urmează terapia cu BCG trebuie monitorizați îndeaproape pentru a evalua răspunsul la tratament. Aceasta include evaluarea prin cistoscopie și biopsie, pentru a detecta orice semne de recidivă a cancerului sau modificări ale stării vezicii urinare. De asemenea, se recomandă efectuarea unor teste urinare pentru a identifica semnele unei infecții sau inflamații.
• Testele de laborator: Testele pentru funcția renală, hemograma și analiza urinară trebuie efectuate regulat pentru a monitoriza eventualele efecte secundare sistemice sau infecțiile care pot apărea ca urmare a administrării BCG.

• Terapia cu BCG presupune un protocol strict de administrare, care poate varia în funcție de stadiul și gradul de severitate al cancerului vezical. De obicei, tratamentul durează între 6 și 12 luni, cu ședințe de administrare săptămânale sau lunare. Este esențial ca pacienții să urmeze acest protocol pentru a asigura eficiența terapiei.
• Lipsa aderenței la tratament poate duce la recidiva cancerului vezical, iar în cazul în care tratamentul nu este complet, riscurile de progresie a bolii sunt semnificativ mai mari.

• Efectele secundare urinare: Cele mai frecvente efecte secundare includ cistita iritativă (dureri la urinare, frecvență crescută a urinării, hematurie). Aceste efecte pot fi ameliorate cu medicamente antiinflamatorii și analgezice.
• Răspunsul imun al organismului: BCG poate provoca o reacție imunologică care, în cazuri rare, poate duce la reacții sistemice (febră, frisoane, oboseală generală). Este important ca pacienții să fie informați despre semnele de alarmă ale unei reacții adverse grave și să solicite asistență medicală imediată dacă apar simptome neobișnuite.
• Tratamentul simptomatic: În unele cazuri, pacienții pot necesita tratament suplimentar pentru a gestiona efectele secundare, cum ar fi antibiotice pentru infecțiile tractului urinar sau corticosteroizi pentru reacțiile inflamatorii severe.

• Deși terapia cu BCG este eficientă în prevenirea recidivelor de cancer vezical, tratamentul poate afecta temporar calitatea vieții pacientului. Disconfortul provocat de cistita iritativă și vizitele frecvente la clinică pentru administrarea tratamentului pot fi uneori obositoare.
• Este important ca pacienții să beneficieze de un suport psihologic și de consiliere pentru a face față efectelor secundare și stresului legat de tratament.

• Terapia intravezicală cu BCG este utilizată în principal ca tratament adjuvant după rezecția transuretrală a tumorilor vezicale, dar poate fi folosită și ca tratament primar în cazurile de cancer vezical superficial cu risc mare de progresie.
• Este important să se stabilească un plan de tratament clar, care să includă toate opțiunile disponibile, incluzând BCG, chimioterapia intravezicală sau chirurgia, în funcție de tipul și stadiul tumorii.

• Înainte de a începe terapia cu BCG, medicul trebuie să analizeze riscurile și beneficiile tratamentului, având în vedere factori precum vârsta pacientului, starea generală de sănătate și istoricul medical.
• Terapia cu BCG poate fi mai eficientă la pacienții cu un sistem imunitar funcțional și un cancer vezical superficial, dar la pacienții cu afecțiuni imunitare preexistente sau infecții active, riscurile pot depăși beneficiile.

• Terapia cu BCG combinată: Există studii care sugerează că combinarea terapiei cu BCG cu alte tratamente (de exemplu, chimioterapie intravezicală sau inhibitori ai punctelor de control imun) poate spori eficiența tratamentului și reduce riscul de recidivă.
• Studii clinice și cercetări viitoare: Având în vedere eficiența demonstrată a BCG, cercetările continuă pentru a înțelege mai bine mecanismele sale de acțiune și pentru a identifica noi modalități de administrare, care să sporească eficiența și să reducă efectele secundare.

27-03-2025