Consult gastroenterologie
* la cererea medicului oncolog
** pasii exacti de urmati de la momentul diagnosticului se decid NUMAI impreuna cu medicul oncolog, investigatiile suplimentare se fac doar la cererea acestuia
*** primul pas este sa mergeti catre medicul de familie pentru consult si recomandari
Investigatii 
Diagnostic
Tratament 
Post-Tratament 
Cancerul pancreatic apare prin înmulțirea necontrolată a celulelor pancreatice.
Pancreasul este un organ cu funcție atât exodocrină producând enzimele digestive care intervin în digestia alimentelor care ajung în duoden, cât și funcție endocrină prin producerea de hormoni cum sunt insulina, gastrina sau glucagonul. Datorită acestor funcții, pancreasul joacă un rol esențial în procesul de digestie și în menținerea echilibrului metabolic al organismului.
Pancreasul este un organ situat în partea superioară a abdomenului, în spatele stomacului și în fața coloanei vertebrale. Acesta are aproximativ forma unui con alungit și este împărțit în trei părți principale: capul, corpul și coada.
- Capul pancreasului este localizat în partea dreaptă a abdomenului, în apropierea duodenului (prima porțiune a intestinului subțire).
- Corpul pancreasului se întinde orizontal în partea centrală a abdomenului, situat în spatele stomacului.
- Coada pancreasului se găsește în partea stângă a abdomenului, aproape de splină.
- Cancer pancreatic exocrin
- Carcinoame neuroendocrine
În funcție de tipul celulelor care se înmulțesc, cancerele pancreatice pot fi:
Din aceasta categorie fac parte:
- adenocarcinomul ductal pancreatic (tumoare pancreas) care apar din celulele care captusesc ductele prin care circulă enzimele digestive și reprezintă aproximativ 60-70% din toate cancerele pancreatice;
- carcinomul cu celule acinare se dezvolta din celulele producătoare de enzime digestive, reprezintă aproximativ 10% din toate cancerele pancreatice;
- chistadenocarcinomul pancreatic are prognosticul cel mai bun și reprezintă mai puțin de 1% din toate carcinoamele pancreatice;
- pancreatoblastomul un cancer pancretic care poate să apară la copii;
- carcinomul adeno-scuamos pancreatic;
- carcinomul cu celule „în inel cu pecete”;
- carcinomul solid pseudopapilar;
- carcinomul pancreatic mucinos chistic un carcinom care apare mai frecvent la femeile tinere și are un prognostic mai bun;
- insulinomul – produce frecvent insulina și determina ca și simptom hipoglicemie;
- glucagonomul – produce glucagon în exces și determina simptome de hiperglicemie;
- gastrinomul – produce gastrina în exces și determina simptomele hiperaciditatii gastrice prelungite (sindromul Zolliger Ellison);
Cancerul de pancreas se dezvoltă atunci când celulele normale ale pancreasului încep să se înmulțească într-un mod necontrolat și încep să formeze o masă tumorală. Cauzele exacte ale cancerului pancreatic nu sunt întotdeauna clare, dar există anumiți factori de risc și condiții asociate care pot crește probabilitatea dezvoltării acestei afecțiuni.
- Vârsta și sexul – incidența cancerului pancreatic este cea mai mare după 65 de ani, iar apariția lui sub 40 de ani este foarte rară. Incidența între bărbați și femei este aproximativ egală, bărbații fiind ușor mai afectați
- Fumatul – este un foarte important și modificabil factor de risc în apariția cancerului pancreatic, fumătorii avand un risc crescut de a dezvolta cancer pancreatic.
- Obezitatea: dublează riscul apariției cancerului de pancreas.
- Factorii genetici: aproximativ 5-10% dintre cancerele pancreatice sunt determinate genetic prin dobândirea sau moștenirea unor mutații genetice care se pot încadra în diferite sindroame genetice ca de ex. Sindromul Peutz-Jeghers, von Hippen Lindau, sindromul neoplaziei endocrine multiple tip I (MEN1), sindromul ataxie-teleangiectazie, sindromul nevilor displazici, mutatiile la nivelul genelor BRCA 1 și 2, cancerul de colon ereditar non-polipozic sau polipoza adenomatozica familiala;
- Pancreatita cronică este unul dintre factorii care aproape că triplează riscul dezvoltării unui cancer de pancreas, iar un episod de pancreatita poate fi un semn de prezență a cancerului pancreatic; riscul este mult mai mare la pacienții cu istoric de pancreatită în familie;
- Diabetul zaharat reprezintă un factor de risc major pentru dezvoltarea de cancer pancreatic, la persoanele diagnosticate cu diabet de mai mult de 10 ani, riscul dublându-se;
- Dieta nu este dovedit clar dacă joacă un rol în declanșarea apariției cancerului de pancreas, dar există anumite obisnuinte alimentare care pot crește acest risc.
- Alcoolul nu s-a dovedit sa reprezinta un factor de risc în sine, dar riscul crescut pentru apariția episoadelor de pancreatită poate determina indirect un risc crescut de apariție a cancerului pancreatic.
Pentru cancerul pancreatic exista doar câteva dovezi legate de stilul de viață și factorii de mediu care ar putea influența apariția și dezvoltarea sa.
- Fumatul: este singurul factor modificabil al riscului de cancer, încetarea fumatului determină scăderea treptată a riscului, ca la 20 ani de la oprirea lui, riscul să devină egal cu al nefumătorilor.
- Obezitatea: păstrarea unei greutăți corporale normale previne apariția cancerului de pancreas.
- Dieta: s-a dovedit a crește riscul de cancer de pancreas doar la persoanele care obișnuiesc să consume carne roșie procesată sau preparată la temperaturi foarte înalte (friptă sau pe grătar);
- Alcoolul: deși nu este un factor de risc în sine poate determina apariția episoadelor de pancreatită mai ales la cei care consumă cel puțin 6 doze de alcool zilnic. Astfel, prin consumul scăzut de alcool se evită apariția cancerului pancreatic.
În funcție de localizarea cancerului pancreatic, cât și stadiul bolii, cancerul pancreatic determină simptome diferite. În stadiile incipiente simptomatologia este foarte redusă, de multe ori absentă, în stadiile mai avansate, aceste simptome fiind determinate în general de invazia sau compresia organelor și structurilor din vecinătate.
Simptomele cancerului de pancreas pot varia, iar unele dintre acestea pot să nu devină evidente în stadiile incipiente ale bolii. Cu toate acestea, pe măsură ce cancerul progresează, pot să apară următoarele simptome:
- Scăderea ponderală – este un simptom al cancerului de pancreas care uneori se întâlnește din stadiile incipiente ale bolii și care nu poate fi explicat de alte motive. Este cauzat în general de disfuncția digestivă prin insuficiența producției enzimatică.
- Îngălbenirea ochilor și a pielii – se produce prin compresia și/sau invazia orificiului de vărsare a bilei în duoden sau a canalului cistic, care determină dilatația căilor biliare extra și intrahepatice prin acumularea bilei în exces și ulterior prin creșterea concentrației bilei în sânge. Din cauza faptului că bila se acumulează în țesuturile grase, acest lucru este mai evident la nivelul pielii și a ochilor.
- Mâncărimi ale pielii: sunt cauzate de acumularea acizilor biliari (bilei) în piele, acest lucru determinând prurit sau mâncărimi.
- Urină hipercromă: creșterea concentrației de bilă în sânge face ca ea să fie parțial eliminată prin urină, unde se concentrează și determină colorarea urinei în maro (urina de culoarea berii).
- Scaune decolorate: lipsa pigmenților biliari din intestin unde nu mai poate ajunge din cauza obstrucției canalului/orificiului de vărsare în duoden, determină decolorarea scaunului până la a deveni acolice (albe).
- Balonarea – este determinată în fazele mai avansate ale bolii și este cauzat de digestia incompletă a alimentelor care ulterior fermentează și produc distensia gazoasă în intestin.
- Diareea: se datorează lipsei digestiei și absorbției grăsimilor ingerate, lucru care duce la obținerea unor scaune moi și grasoase, în care uneori se pot identifica alimente nedigerate
- Durerea: apare mai frecvent atunci când cancerul se dezvoltă în corpul și/sau coada pancreasului din cauza invaziei de către acesta a plexului celiac, un mănunchi de nervi, care este localizat în spatele pancreasului. Deseori durerea este percepută “în bară” adică o durere la baza grilajului costal care iradiază până în spate.
Durerea la nivelul pancreasului poate varia în intensitate și poate fi resimțită în diferite zone ale abdomenului sau spatelui, în funcție de cauza subiacentă și de stadiul bolii.
Durerea în cancerul de pancreas poate fi resimțită în:
- Partea superioară a abdomenului: Disconfortul sau durerea pot fi resimțite în partea de sus a abdomenului, în special în zona centrală sau în partea dreaptă, aproape de stern.
- Spate: Durerea poate iradia în partea superioară a spatelui, în special în regiunea mijlocie sau în partea stângă. Acest lucru se datorează faptului că capul pancreasului este în contact cu spatele.
- Partea laterală a abdomenului: Uneori, durerea poate fi simțită în partea laterală a abdomenului
- Greața și vărsăturile: se întâlnesc în stadiile avansate ale bolii, atunci când aceasta invadează și blochează duodenul și astfel canalul de evacuare al alimentelor din stomac, astfel alimentele se acumulează și refulează din stomac prin “prea plin”.
- Durere intensă în abdomen sau spate.
- Pierdere semnificativă în greutate.
- Ascită (acumulare de lichid în cavitatea abdominală).
- Oboseală și slăbiciune generală.
- Probleme digestive persistente.
- Greață și vărsături frecvente.
Există anumite grupuri de persoane care pot fi considerate cu risc crescut pentru cancerul pancreatic și care pot beneficia de evaluări suplimentare. Aceste grupuri includ
- Istoric familial: Persoanele cu membri ai familiei care au avut cancer la pancreas pot avea un risc crescut și pot fi luate în considerare pentru screening.
- Pacienți cu sindrom ereditar de cancer: Anumite condiții ereditare, cum ar fi sindromul pancreatitelor ereditare, pot crește riscul de cancer pancreatic.
- Vârstă înaintată și simptome specifice: Persoanele în vârstă și cele cu simptome specifice, cum ar fi durerea abdominală persistentă sau pierderea inexplicabilă în greutate, pot necesita investigații suplimentare.
Metodele de screening pot include imagistică medicală, cum ar fi tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (RMN), și teste genetice pentru a evalua riscul ereditar.
Prin CT sau RMN se poate descrie aspectul pancreasului ca fiind:
- Neomogen înseamnă că țesutul pancreatic prezintă o textură neuniformă în imagini. Acest lucru poate indica prezența unor modificări structurale sau patologice în pancreas, cum ar fi leziuni, inflamații sau tumori care pot afecta uniformitatea țesutului.
- Omogen înseamnă că țesutul pancreatic are o textură uniformă în imagini. Un pancreas omogen este adesea asociat cu o structură normală și sănătoasă. În general, un aspect omogen poate indica absența unor modificări semnificative ale țesutului pancreatic.
Diagnosticul cancerului pancreatic presupune atât evaluări clinice, cât și paraclinice necesare atât stabilirii tipului histologic care proliferează, dar și stadiului bolii în funcție de care se va decide tratamentul.
- Evaluare clinică și istoric medical: Medicul va discuta cu pacientul despre simptome, istoric medical, factori de risc și alte informații relevante și va examina fizic pacientul pentru a evalua diferite semne care pot să apară în cancerul pancreatic.
- Analize de sânge: Se pot efectua analize de sânge pentru a evalua statusul nutritiv al pacientului, modificarile ionice, nivelurile de enzime hepatice, posibile afectări ale altor organe și markeri tumorali, cum ar fi CA 19-9 și CEA. Nivelurile crescute ale acestor markeri pot sugera prezența cancerului pancreatic.
- Imagistică medicală:
- Ecografia abdominală: Poate fi utilizată pentru a vizualiza pancreasul, ficatul, vezica și căile biliare.
- Endoscopia digestivă superioară cu ecoendoscopie este deosebit de utilă în această situație, ea putând identifica formațiunile tumorale de la nivelul capului pancreatic, poate ghida efectuarea biopsiei tumorale și poate ghida montarea de stent biliar atunci când tumora comprimă canalul cistic și este necesară repermeabilizarea lui. Totodată această investigație va descrie și eventualele modificări apărute la nivelul mucoasei stomacului și duodenului ca urmare a bolii.
- Tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (RMN): Pot oferi imagini detaliate ale pancreasului și organelor înconjurătoare, ajutând la identificarea tumorii și a extensiei sale în țesuturile din jur, precum și a unor eventuale complicații produse de acesta (compresia căilor biliare, invazia duodenală, apariția metastazelor în ganglioni sau celelalte organe examinate).
- Colangiopancreatografia cu rezonanță magnetică: Se utilizează doar în anumite situații și anume când cauza simptomatologiei ar putea fi explicată prin migrarea unui calcul biliar în ductul pancreatic principal.
- Biopsie: Obținerea unei probe de țesut (biopsie pancreas) din zona afectată care se poate obține prin ecoendoscopie în situația în care cancerul se dezvoltă la nivelul capului pancreatic sau invadează și penetrează peretele duodenal. Atunci când cancerul se dezvoltă în corpul și coada pancreasului, aceasta se poate obține eventual prin biopsie transcutanată sub ghidaj CT sau ecografic sau, de cele mai multe ori prin laparoscopie exploratorie cu biopsie. Biopsia confirmă diagnosticul de cancer și poate oferi informații despre tipul de cancer, gradul său de agresivitate dar și anumite caracteristici celulare sau genetice utile pentru tratament.
- Examenul histopatologic, imunohistochimic și teste genetice: confirmă diagnosticul de cancer și poate oferi informații despre tipul de cancer, gradul său de agresivitate, dar și anumite caracteristici celulare sau genetice utile pentru tratament.
- PET-CT: Această investigație poate fi utilizată pentru a evalua răspândirea cancerului în alte părți ale corpului atunci când celelalte investigații nu sunt lamuritoare.
- Stabilirea stadializării: După confirmarea diagnosticului un pas extrem de important este stabilirea stadiului bolii care, alături de starea generală (statusul de performanță), tipul histologic și bolile asociate ale pacientului, va duce la stabilirea recomandărilor de tratament. Stadializarea reprezintă o apreciere prognostică a evoluției cancerului în funcție de nivelul de răspândire al lui, dacă este localizat doar la pancreas, dacă a invadat structuri importante din vecinătate (vase de sânge, pachete nervoase, organe sau ganglioni) sau dacă a determinat și apariția de tumori (metastaze) în alte organe.
- Cancer pancreas stadiul 0: Tumoră absentă, fără ganglioni limfatici afectați, fără metastaze.
- Stadiul I: Tumoră mică (sub 2 cm) în pancreas, fără ganglioni limfatici afectați, fără metastaze.
- Stadiul II: Tumoră în pancreas (2-4 cm), fără ganglioni limfatici afectați, fără metastaze.
- Stadiul IIA: Tumoră extinsă la țesuturile din jurul pancreasului, fără ganglioni limfatici afectați, fără metastaze.
- Stadiul IIB: Tumoră de orice dimensiune în pancreas, implicare a ganglionilor limfatici, fără metastaze.
- Stadiul III: Tumoră extinsă la structuri vecine, implicare a ganglionilor limfatici, fără metastaze.
- Stadiul IV: Tumoră extinsă, orice implicare a ganglionilor limfatici, metastaze distante în alte organe.
Durata de viață în cazul cancerului pancreatic poate varia semnificativ și depinde de mai mulți factori, inclusiv stadiul cancerului la momentul diagnosticării, tipul specific de cancer pancreatic, tratamentul disponibil și răspunsul la tratament. Din păcate, cancerul pancreatic este adesea diagnosticat în stadii avansate, ceea ce poate face tratamentul mai dificil și poate influența prognosticul.
Prognosticul pentru cancerul pancreatic este, în general, rezervat, iar supraviețuirea este adesea mai scăzută în comparație cu alte tipuri de cancer. Majoritatea pacienților cu cancer la pancreas se confruntă cu o prognostică rezervată, iar rata de supraviețuire la 5 ani este relativ scăzută.
Este important să rețineți că fiecare caz este unic și că informațiile generale despre supraviețuire sunt doar statistici și nu prezic rezultatul individual. Un medic oncolog este cel mai în măsură să furnizeze informații mai specifice referitoare la cazul dumneavoastră, ținând cont de toți factorii relevanți.
Tratamentul cancerului de pancreas depinde de mai mulți factori, inclusiv tipul și stadiul cancerului, localizarea tumorii, starea generală de sănătate a pacientului, bolile asociate, preferințele pacientului și alți factori individuali. În general, tratamentul poate include o combinație din următoarele opțiuni:
- Consultul nutrițional: pacienții cu cancer de pancreas se confruntă foarte frecvent cu tulburări digestive determinate de insuficiența digestiei a alimentelor sau de absorbție a nutrienților, motiv pentru care scăderea în greutate este cea mai mare provocare. Astfel, medicul nutriționist este o componentă foarte importantă a echipei care îngrijește pacientul, evaluând în permanență deficitele și nevoile lui nutriționale din fiecare moment al tratamentului, pe baza cărora poate elabora împreună cu pacientul un plan nutrițional adaptat și personalizat care să îl ajute în recuperare și scăderea efectelor secundare la tratament.
- Chirurgie: Eliminarea tumorii este cea mai de dorit opțiune în stadiile incipiente ale cancerului pancreatic atunci când acest lucru este posibil. Operația la pancreas poate implica excizia parțială sau totală a pancreasului, a unor porțiuni vasculare, a ganglionilor de vecinătate afectați și eventual a unor metastaze accesibile din ficat atunci când acest lucru este recomandat. Rezecția parțială sau totală a pancreasului eventual și cu reconstrucție vasculară, dacă acest lucru se impune, reprezintă o intervenție extrem de laborioasă și lungă cu impact important asupra stării generale a pacientului în perioada postoperatorie, din acest motiv intervențiile de acest fel se efectuează la pacienți foarte bine selectați din punct de vedere al stadiului bolii, a stării generale, a bolilor asociate și a vârstei biologice a pacientului.
- Radioterapie: Utilizarea razelor pentru a distruge celulele canceroase sau pentru a încetini creșterea tumorii se recomandă în perioada postoperatorie în scop adjuvant în anumite situații sau ca parte integrantă a tratamentului paliativ atunci când se urmărește limitarea sau tratamentul localizat al unor complicații locale sau la distanță a bolii pentru ameliorarea simptomatologiei.
- Chimioterapie: Utilizarea medicamentelor anticanceroase pentru a distruge celule tumorale restante (tratament adjuvant) sau încetini/opri creșterea celulelor canceroase (tratament paliativ). Chimioterapia poate fi administrată și înainte de intervenția chirurgicală atunci când acest lucru este considerat oportun.
- Terapie țintită: Utilizarea medicamentelor care vizează specific anumite anomalii genetice sau proteine prezente în celulele canceroase. Aceste medicamente se recomanda in cazul identificarii unor anumite modificari genetice.
- Imunoterapie: Stimularea sistemului imunitar pentru a lupta împotriva celulelor canceroase. Imunoterapia este în curs de studiu pentru cancerul pancreatic și poate fi utilizată în anumite cazuri.
- Terapia suportivă: Pentru a ameliora simptomele și a îmbunătăți calitatea vieții în cazurile în care cancerul nu poate sau nu mai poate fi tratat prin celelalte metode de mai sus.
Perioada post tratament pentru cancerul pancreatic implică monitorizare regulată, gestionarea efectelor secundare, îngrijire de suport și în anumite cazuri, adaptarea stilului de viață pentru a menține o stare de sănătate optimă. Iată câteva aspecte relevante în această perioadă:
- Monitorizare și urmărire: Pacienții care au primit tratament pentru cancerul pancreatic vor fi supuși unor examinări regulate clinice, imagistice și paraclinice pentru a monitoriza evoluția bolii și pentru a depista eventuale recidive. Aceste examinări vor include de cele mai multe ori imagistică medicală, analize de sânge și evaluarea simptomelor.
- Gestionarea efectelor secundare: Tratamentele precum chimioterapia sau radioterapia pot provoca efecte secundare. Gestionarea acestor efecte secundare poate implica medicamente pentru a controla durerea, greața sau oboseala. Comunicarea deschisă cu echipa medicală este crucială pentru a adapta tratamentul în funcție de nevoile individuale ale pacientului.
- Consiliere psihologică: Cancerul și tratamentul pot avea un impact semnificativ asupra sănătății mintale și emoționale. Consilierea psihologică sau participarea la grupuri de suport poate ajuta pacientul să facă față cu stresul și să se adapteze la schimbările survenite în viața sa.
- Reabilitare și recuperare: În funcție de tipul de tratament și de impactul acestuia asupra organismului, recuperarea fizică poate fi necesară. Programe de reabilitare fizică sau terapie fizică pot ajuta la refacerea forței și a mobilității.
- Alimentație și activitate fizică: Menținerea unei alimentații sănătoase și a unei activități fizice regulate poate contribui la recuperare și la menținerea stării de sănătate generală.
Locațiile noastre
Profesor Doctor Radioterapie
Medic Primar Oncologie Medicală
Șef Secție Radioterapie
Șef Secție Oncologie Medicală
