Cancerul de tiroidă

Dificultăți la înghițire (disfagie)
Tuse persistentă
Răgușeală
Oboseală și slăbiciune
Glandă tiroidă mărită de volum, cu palparea unor noduli la baza gâtului
Ganglioni limfatici măriți de volum în regiunea cervicală
Simptome de compresie la nivel cervical

Traseu Medical

* la cererea medicului oncolog

** pasii exacti de urmati de la momentul diagnosticului se decid NUMAI impreuna cu medicul oncolog, investigatiile suplimentare se fac doar la cererea acestuia

*** primul pas este sa mergeti catre medicul de familie pentru consult si recomandari

Definitie

Cancerul tiroidian este o afecțiune în care celulele anormale se dezvoltă la nivelul glandei tiroide. Tiroida face parte din sistemul endocrin, fiind o glandă endocrină situată la nivelul gâtului, având rol în secreția hormonilor tiroidieni (T3 și T4). Acești hormoni acționează la nivelul fiecărei celule din organism, având rol în reglarea metabolismului și funcționare normală a celulor. Cancerul tiroidian poate avea originea în celulele foliculare implicate în sinteza și stocarea hormonilor tiroidieni (cancerul papilar, cancerul folicular) sau în celulele C parafoliculare (carcinom medular), care secretă un hormon (calcitonina) implicat în echilibrul calciului la nivelul corpului. Cea mai comună formă de prezentare a cancerului de tiroidă este reprezentată de apariția nodulilor la nivelul glandei, însă nu toți nodulii descoperiți la un control de rutină sunt maligni.

(Glanda tiroidă la bărbați poate fi afectată de diverse condiții, inclusiv hipotiroidism, hipertiroidism, noduli tiroidieni, cancer tiroidian, tiroidită Hashimoto sau Boala Graves. Glanda tiroidă la femei reglează metabolismul prin producerea hormonilor tiroidieni. Femeile sunt mai predispuse la probleme tiroidiene, cum ar fi hipotiroidismul și hipertiroidismul, care pot afecta ciclul menstrual, fertilitatea și sarcina.)

Tipuri de cancer tiroidian

Există mai multe tipuri de cancer de tiroidă, iar acestea sunt clasificate în funcție de tipul de celule din care se dezvoltă tumora. Câteva dintre principalele tipuri de cancer tiroidian sunt:

Cancerul papilar tiroidian: (sau carcinomul papilar tiroidian) : Este cel mai comun tip de cancer tiroidian si apare cel mai frecvent la femeile aflate la vârsta fertilă, având o răspândire mai lentă în corp
Cancer tiroidian folicular: Apare cu o frecvență mai redusă decât cancerul tiroidian papilar, având un risc de răspândire mai mare la nivelul organismului, fiind diagnosticat mai frecvent la persoanele mai în vârstă.
Cancerul tiroidian anaplazic: Este cea mai agresivă formă de cancer tiroidian, fiind rezistentă la terapia cu iod radioactiv
Cancerul medular (sau carcinom medular tiroidian): Acestea sunt cancere care se dezvoltă la nivelul celulelor C parafoliculare, care au rol în secreția calcitoninei, având cel mai des componentă genetică.
Cancerul tiroidian cu celule Hurthle: Acestea sunt cancere rare, fiind o variantă a cancerului folicular. Celulele Hurthle pot să apară și la persoane cu patologie benignă a glandei tiroide; aceste celule pot fi canceroase, cât și necanceroase.
Limfomul tiroidian: apare din celulele imune de la nivelul glandei tiroide, fiind întâlnit foarte rar.

Cauze și factori de risc

Cauzele exacte ale cancerului la glanda tiroidă nu sunt pe deplin cunoscute, fiind identificați câțiva factori care pot crește riscul de dezvoltare a acestei afecțiuni.

Cancer tiroidian factori de risc

Expunerea la radiațiile prezente în mediu
Istoric de iradiere (radioterapia) la nivelul capului și gâtului la vârste mici
Obezitatea
Deficitul/excesul de iod
Factori genetici și istoric familial: Persoanele care au avut membri ai familiei diagnosticați cu cancer tiroidian, tiroidită cronică autoimună; cancerul tiroidian medular este mai frecvent la persoanele diagnosticate cu neoplazie endocrină multiplă tip 2 (MEN2), un sindrom dobândit genetic
Sexul: femeile au un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta cancer tiroidian decât bărbații
Asocierea cu alte boli: polipoză adenomatoasă familială, sindrom Cowden, sindrom Carney

Screening-ul anual prin efectuarea analizelor regulate de sânge (hemoleucograma, dozarea hormonilor tiroidieni) și prezentarea la medic atunci când se descoperă accidental un nodul tiroidian sau există simptome cu impact asupra desfășurării activităților zilnice (agitație/lentoare, tahicardie/bradicardie, senzație de disconfort la înghițire și la nivelul gâtului) sunt foarte importante în prevenția și tratarea unor patologii maligne sau benigne care pot apărea la nivelul glandei tiroide.

Simptome cancer tiroidian

Cancerul de tiroidă poate să apară când există deja o afecțiune la nivelul glandei, cum ar fi o gușă polinodulară (tiroida mărită de volum prin prezența a numeroși noduli la nivelul acesteia), simptomele fiind în general de hipotiroidism (oboseală constantă, creștere în greutate, tulburări menstruale, căderea părului, sensibilitate crescută la frig), de aceea controalele regulate la medicul endocrinolog și prin analize de sânge sunt foarte importante. În unele cazuri, cancerul de tiroidă poate să nu dea simptome.

Simptomele de cancer tiroidian pot fi următoarele:

Durere la nivelul gâtului: durerea la nivelul gâtului este dată în general de altă patologie, însă poate să apară ca o complicație a cancerului tiroidian atunci când apare sângerare într-un nodul. Este întâlnit foarte rar acest simptom.
Disfagie: înghițirea alimentelor/lichidelor cu greutate.
Disfonie: răgușeală fără o altă cauză evidentă (răceală)
Palparea unor noduli tiroidieni: frecvent atunci când aceștia au dimensiuni crescute sau cancerul tiroidian se dezvoltă la nivelul unei guși polinodulare
Palparea ganglionilor limfatici la nivelul gâtului: aceștia pot fi palpați atunci când cancerul s-a extins dincolo de tiroidă, însă trebuie excluse alte cauze, cum ar fi o răceală existentă, prezența unei infecții (de obicei ganglionii dor la palpare).

Investigatii

Metodele de screening și diagnostic pentru cancerul la tiroidă pot include:

Teste de sânge: Anumite teste de sânge, cum ar fi măsurarea nivelurilor hormonilor tiroidieni, TSH (hormon secretat de către glanda hipofiză cu rol în stimularea producerii hormonilor tiroidieni), ai calcitoninei, ale calciului și fosforului din sânge și a tiroglobulinei pot duce la orientarea către medicul endocrinolog și urmărirea evoluției bolii dacă se stabilește un diagnostic de cancer la nivelul glandei tiroide.
Teste imagistice: Atunci când este depistată prezența unui nodul sau a mai multor noduli la nivelul tiroidei/anomalii la testele de sânge se pot face ecografia, CT, RMN, scintigrafie tiroidiană cu Tc99m-pertehnetat, folosită în determinarea funcționalității acestor noduli, care pot fi reci (nu secretă hormoni tiroidieni- nefuncționali) sau calzi/fierbinți (secretă hormoni tiroidieni, având un risc scăzut de malignitate)

Diagnostic

Diagnosticul cancerului de tiroidă implică mai multe tipuri de teste recomandate de către medicul endocrinolog, în colaborare cu medicul chirurg si medicul de medicină nucleară, însă examinarea histopatologică este standardul de aur, indicând tipul de cancer existent. Câteva modalități comune de diagnostic pentru cancerul de tiroidă sunt:

Examinarea clinică: Medicul vă va întreba despre istoricul medical, simptomele și factorii de risc. O examinare fizică poate oferi informații suplimentare, cu palparea unor noduli, indicând localizarea și dimensiunea acestora.
Ecografia cervicală: Această procedură permite medicului să observe eventualele anomalii, cu caracterizarea patologiei existente la nivelul glandei tiroide, putând face o stratificare a riscului de cancer de tiroidă, folosind scorul TI-RADS. Acest scor orientează către un diagnostic si către următorii pași care trebuie urmați în evaluarea si tratarea pacientului.
Biopsie: Prin intermediul ecografiei sunt decelați nodulii care au nevoie de biopsie sau de chirurgie. Biopsia se face cu ajutorul unui ac fin sau în timpul unei intervenții chirurgicale, fiind prelevate mostre de țesut suspect pentru analiză la microscop. Biopsia furnizează informații esențiale despre tipul și gradul cancerului.
Imagistica medicală: Diverse tehnici de imagistică pot fi utilizate pentru a obține imagini detaliate ale glandei tiroide și a regiunii gâtului, pentru a identifica gradul de extensie al cancerului, cu afectarea țesuturilor din jur și a ganglionilor limfatici. Acestea pot include tomografia computerizată CT, imagistica prin rezonanță magnetică RMN, PET-CT, ecografia și scintigrafia tiroidiană cu Tc99m-pertehnetat.
Teste de sânge: Anumite analize de sânge, cum ar fi măsurarea nivelurilor hormonilor tiroidieni, TSH, calcitonină (ulilă în diagnosticul diferențial cu un cancer medular tiroidian), tiroglobulină (utilă în urmărirea evoluției bolii) pot oferi informații suplimentare, dar acestea nu sunt utilizate singure pentru a stabili un diagnostic definitiv.
Stadializarea cancerului: După ce diagnosticul a fost confirmat, este important să se determine stadiul cancerului (cât de mult s-a răspândit). Aceasta implică e obicei explorarea chirurgicală a gâtului, cu excizia glandei tiroide, a ganglionilor limfatici suspecți și imagistica suplimentară sau alte teste pentru a evalua extinderea tumorii.

Stadializare cancer tiroidian

Pentru a stadializa gradul de răspândire al unui cancer la nivelul corpului, se iau în considerare 3 informații: T- dimensiunea tumorii, N- extensia la nivelul ganglionilor limfatici, M- prezența metastazelor la nivelul altor organe (ficat, plămâni). Această stadializare este făcută și în funcție de tipul de celulă din care a derivat cancerul.

Stadiul 1: tumoră cu dimensiuni sub 2 cm limitată la tiroidă (T1)
Stadiul 2: tumoră de peste 2 cm, dar mai mică de 4 cm, limitată la tiroidă (T2)
Stadiul 3: tumoră peste 4 cm, limitată la tiroidă sau o tumoră cu orice dimensiune care invadează mușchii de la nivelul gâtului (sternohioid, sternotiroid, tirohioid sau omohioid) (T3)
Stadiul 4: tumoră de orice dimensiune care invadează țesuturile moi subcutanate, structurile învecinate (laringe, trahee, esofag, nerv recurent) (T4) (metastazele în cancerul tiroidian pot să apară în stadiile mai avansate ale bolii, în general, în stadiile 3 și 4.)

Ganglionii regionalipot fi invadați (N1) sau nu există afectarea acestora (N0)

Metastaze la distanțănu există (M0) sau sunt prezente (M1)

Markeri tumorali cancer tiroidian

Markerii tumorali sunt substanțe produse de către celulele tumorale sau de către organism în răspuns la prezența unei tumori. Markerii tumorali în cancerul tiroidian pot fi utilizați pentru diagnostic, monitorizarea tratamentului și detectarea recurențelor. Cu toate acestea, este important să știți că markerii tumorali nu sunt întotdeauna specifici pentru o anumită formă de cancer și că există limite în utilizarea lor.

Câteva exemple de markeri tumorali care pot fi asociați cu cancerul tiroidian includ:

Tiroglobulina (Tg): Tiroglobulina este o proteină produsă de celulele tiroidiene normale și poate fi măsurată în sânge. Nivelele ridicate de tiroglobulină pot indica prezența sau recurența cancerului tiroidian, dar acest marker nu este întotdeauna specific pentru cancer și poate fi crescut și în alte condiții tiroidiene.
Calcitonina: Calcitonina este un alt marker tumoral asociat cu un tip rar de cancer tiroidian numit cancer medular tiroidian (CMT). Nivelele crescute de calcitonină pot indica prezența CMT
Antigenul carcinoembrionar (CEA): CEA este un marker tumoral care poate fi măsurat în sânge și poate fi crescut în diverse tipuri de cancer, inclusiv în unele cazuri de cancer de tiroidă.

Tratament

Tratamentul cancerului tiroidian depinde de tipul de cancer și starea generală de sănătate a pacientului. Un plan de tratament poate implica o combinație de proceduri, cum ar fi:

Chirurgia: îndepărtarea chirurgicală a tumorii este standardul de aur și prima opțiune de tratament al cancerului tiroidian, cu îndepărtarea masei tumorale primare, fiind scoasă toată tiroida (tiroidectomie totală)sau doar un lob (tiroidectomie subtotală) doar în carcinoamele bine diferențiate cu dimensiunea tumorii sub 1 cm.
Tratamentul de supresie/substituție cu hormoni tiroidieni: această terapie are rol dublu, corectând hipotiroidismul, pentru a permite pacientului să ducă o viață normală, dar și de a opri secreția de TSH, care poate stimula creșterea celulelor tumorale rămase în corp, acționând asupra unor receptori specifici.
Terapia cu I131: scopul terapiei cu iod radioactiv este acela de a distruge orice rest de țesut tiroidian rămas după operație la nivelul gâtului, ușurând astfel urmărirea pacientului prin dozarea tiroglobulinei. Tiroglobulina este o proteină produsă la nivelul țesutului tiroidian normal, putând fi folosită ca marker în monitorizarea prezenței resturilor/reapariției cancerului tiroidian după tiroidectomie. Terapia cu iod radioactiv are și scopul de a distruge metastazele la distanță, dozele fiind administrate în funcție de grupa de risc în care este încadrat pacientul.

Există 3 grupuri de risc: cei cu risc crescut (chirurgia a fost incompletă, extensia tumorii în afara tiroidei sau prezența metastazelor ganglionare, metastaze la distanță), risc foarte mic (carcinoame sub 1 cm, unifocale, fără extensie în țesutul tiroidian, fără metastaze în ganglionii limfatici sau la distanță) și cei cu risc scăzut (toți ceilalți pacienți).

Dozele de iod radioactiv pot fi cuprinse între 30 mCi și 150 mCi, în funcție de particularitatea cazului și de hotărârea medicului de medicină nucleară. Pacienții au nevoie de o pregătire înaintea efectuării terapiei cu I131, fiind necesară oprirea tratamentului cu levotiroxină și ținerea unei diete fără iod cu 3-4 săptămâni înainte, pentru a crește nivelul TSH-ului, facilitând astfel pătrunderea iodului în celulele tiroidiene restante/metastaze. Imediat înainte de terapie trebuie măsurat nivelul tireoglobulinei, pentru a avea o referință a acesteia în monitorizarea pacientului și a TSH-ului (acesta trebuie să fie peste 30 mUI/l pentru a putea efectua radioiodoterapia).

Iodul radioactiv este administrat pe cale orală, apoi se concentrează în țesuturile tiroidiene, distrugându-le prin radioactivitatea eliberată. Acest tratament nu poate fi făcut la femeile gravide, deoarece poate avea efecte nocive asupra fătului.

După administrarea iodului radioactiv, pacientul stă internat 4 zile, cu efectuarea unei scintigrafii a întregului corp în ziua 4, cu evidențierea captării la nivelul țesutului tiroidian restant și decelarea metastazelor avide de iod, atunci când acestea sunt prezente. În funcție de rezultatul acestei scintigrafii și de monitorizarea pacientului prin analize de sânge pot fi necesare mai multe astfel de terapii, de obicei la 6 luni sau efecturarea unui control scintigrafic cu luarea unei doze foarte scăzute de I131 (3 mCi), pentru a urmări evoluția bolii și succesul tratamentului.

Există și efecte secundare ale terapiei cu iod radioactiv, cele mai des întâlnite fiind locale, cu durere și senzație de disconfort la nivel cervical, greață, vărsături, însă se pot administra glucocortizoizi și antiemetice pentru a ameliora aceste simptome.

Femeile trebuie să folosească metode de contracepție pentru 6 luni post-terapie, deoarece poate fi necesară administrarea altei doze de iod radioactiv. La bărbați poate fi întâlnită hipospermie tranzitorie.

În unele cazuri, pacientul poate fi îndrumat să mai facă analize imagistice suplimentare, cum ar fi CT/RMN/PET-CT cu F18-FDG.

Post-tratament

Monitorizarea medicală regulată: Este important să continuați să aveți controale medicale regulate pentru a urmări evoluția stării de sănătate. Aceste vizite pot include teste de imagistică, scintigrafie de control cu iod radioactiv, analize de sânge, cu dozarea la 3 luni a TSH, FT4, Tg (tiroglobulina) sub terapie cu levotiroxină și discuții cu echipa medicală despre orice simptome.
Tratament de supresie pentru TSH/de substituție hormonală: levotiroxină administrată zilnic, dimineața,cu 30 de minute înainte de masă; doza este aleasă în funcție de pacient (greutate, simptome, istoric medical)
Dozarea tireoglobulinei
Terapie/control cu iod radioactiv : (la 6 luni după ultima doză, în funcție de analizele de sânge și rezultatele imagisticii)
Exerciții fizice: Începerea sau continuarea unei rutine de exerciții fizice, cu aprobarea medicului, poate contribui la îmbunătățirea stării de sănătate și a rezistenței fizice.
Atenție sporită după intervenția chirurgicală: Expunerea la soare după operația de tiroidă în general nu este contraindicată și este considerată sigură.
Suport emoțional și psihologic: Cancerul și tratamentul pot avea un impact semnificativ asupra stării emoționale. Participarea la grupuri de suport, consiliere individuală sau alte servicii de sănătate mentală poate oferi sprijin în gestionarea stresului și a anxietății.
Monitorizarea a unei eventuale recidive a cancerului tiroidian: După tratament, monitorizarea pentru detectarea eventualelor recidive este esențială. Acest lucru poate implica teste de imagistică și vizite medicale regulate.